Deprimarea și tămăduirea ei (3) – Despre prevenirea deprimării – nădejdea în mila lui Dumnezeu

„Există şi un alt mijloc care previne depresia, pe care-l foloseşte orice creştin. Desigur, nu doar împotriva depresiei, însă cu siguranţă şi împotriva ei. Este un leac deosebit de puternic: nădejdea în mila lui Dumnezeu. Această nădejde îi dă omului calm şi linişte. Această nădejde aduce pace şi linişteşte sufletul tulburat şi răscolit sau, mai degrabă, nu-l lasă să fie tulburat şi răscolit. Nădejdea nu-i permite sufletului să sufere şi să fie deprimat. 

Nădejdea în ajutorul, mila şi iubirea de oameni, în nespusa bunătate, în deplina înţelepciune şi putere a lui Dumnezeu este cel mai puternic leac pe care-l are la îndemână omul credincios. Acesta protejează şi vindecă. Oamenii zilelor noastre nu o cunosc, din principiu.” (Spiridonos Logothetis, Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii, Ed. Sophia, București, 2001, pp, 58-59)

Iată câteva cuvinte ale părintelui Spiridonos care ne întăresc în fața provocărilor și încercărilor vieții. Îndoiala l-a făcut pe Petru să se scufunde atunci când începuse să meargă pe mare spre Mântuitorul, însă nădejdea este cea care l-a determinat să pășească mai întâi și apoi să ceară ajutorul în căderea sa, ajutor pe care l-a și primit îndată de la Domnul. 

Să continuăm lecturarea și discutarea minunatei lucrări a părintelui Spiridonos Logothetis, îndemnurile sale spre nădejdea în mila lui Dumnezeu, ca leac de prevenire a deprimării:

Catehezele online au loc prin aplicația Zoom în fiecare miercuri de la orele 19.00. Pentru înscrieri: parohia.vaxjo@gmail.com

Cateheza – Despre „Deprimarea și tămăduirea ei (2) – Despre prevenirea deprimării după învățătura Bisericii”

În cateheza trecută ne-am ocupat de leacurile împotriva deprimării, atunci când aceasta se află deja în sufletul nostru. De data aceasta vom vorbi despre cum să prevenim căderea în întristarea de tot felul, după învățătura Bisericii, consemnată în minunata lucrare a părintelui Spiridonos Logothetis, Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii, Ed. Sophia, București, 2001.. 

Vom lectura primele leacuri de prevenire a deprimării, urmând ca în catehezele următoare să le parcurgem pe toate, pentru a putea discuta și a putea reține folosul pe care îl putem avea viețuind duhovnicește. Pentru început redăm aici introducerea părintelui Spiridionos: „Ortodoxia nu se limitează doar la a vindeca boala. Se îngrijeşte în special să o preîntâmpine, folosind leacuri la fel ca şi medicina preventivă. Şi care sunt aceste leacuri de prevenire ? Să-i propună omului să nu se îngrijoreze, pentru a nu se deprima? Să se distreze şi să fie indiferent? Nu. Medicina preventivă a Ortodoxiei ne propune ceva care, la început, ne pare scandalos: întristare, îndurerare şi frică! Însă întristarea cea după Dumnezeu, îndurerarea îmbucurătoare după Dumnezeu, frica lui Dumnezeu. Propune încă, după Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, lipsirea, lăsarea şi refuzul societăţii de consum. Propune nevoinţa, postul, cumpătarea, suferirea celor rele, sărăcia, amintirea morţii, tăcerea, liniştea, lepădarea de sine, osândirea de sine. De asemenea, oferă ca mijloace profilactice credinţa şi nădejdea în mila lui Dumnezeu, dragostea, pocăinţa şi mărturisirea sau spovedania.” (Ierom. Spiridonos Logothetis, Deprimarea și tămăduirea ei…, pp. 39-40)

Să continuăm lectura, să discutăm și să ne însușim cele de trebuință sufletească și trupească:

Catehezele online au loc prin aplicația Zoom în fiecare miercuri de la orele 19.00. Pentru înscrieri: parohia.vaxjo@gmail.com

Cateheza – Despre deprimare și tămăduirea ei în învățătura Bisericii (1)

Deprimarea este o problemă cu care ne confruntăm cu toții, într-o măsură mai mare sau mai mică. Sunt momente de întristare și care ne copleșesc potrivit căderilor pe care le avem de-a lungul vieții și gândurile întunecate pot apăsa ca o povară foarte grea pe sufletul și inima fiecăruia dintre noi. 

Un părinte a fost întrebat de un ucenic odată, cum anume poate scăpa de gânduri. Părintele i-a răspuns întrebându-l la rândul lui, cum se comportă el în timp de furtună: se lasă doborât de vântul puternic? Ucenicul a răspuns că deși vântul îl împinge spre a-l doborî, el i se împotrivește. Atunci părintele l-a îndrumat așa să facă și cu gândurile. 
Așadar există o luptă pe care trebuie să o ducem înlăuntrul nostru împotriva pornirilor gândurilor rele de orice fel, dar mai ales împotriva întristării, a deprimării. Puterea de a ne lupta o primim de la Domnul, iar armele de luptă sunt virtuțile pentru a trece peste rănile pe care le suferim, care sunt păcatele, și pentru a învinge patimile, care sunt asediul din partea neputințelor noastre. 
Pentru a cunoaște darurile prin care Dumnezeu ne ajută să biruim orice întristare, vă propun să lecturăm și să discutăm împreună o primă parte din lucrarea părintelui arhimandrit Spiridonos Logothetis, Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii, Ed. Sophia, București, 2016.
Această carte o puteți împrumuta la biserică, la pangar, în cadrul Bibliotecii de duminică.

Apoi, pentru că am urmărit săptămâna trecută filmul documentar despre viața Sfântului Iosif Isihastul, să urmărim acum un alt documentar despre unul dintre cei mai iubiți ucenici ai săi, Părintele Efrem Filotheitul, supranumit și Efrem de Arizona, cel care a ridicat 19 mănăstiri cu rânduială din Muntele Athos în SUA și Canada între anii 1995-2019. În Părintele Efrem găsim bucuria și nădejdea care vin de la Domnul și care alungă orice întristare omenească. 

https://youtu.be/84yL-xsgEvw

Pentru rugăciunile Sfântului Iosif și ale ucenicului său, Părintele Efrem, să ne miluiască Dumnezeu pe toți cu bucuria Sa cea nepieritoare!


Catehezele online au loc prin aplicația Zoom în fiecare miercuri de la orele 19.00. Pentru înscrieri ne puteți scrie la adresa de mail: parohia.vaxjo@gmail.com

Cateheză – Pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie

Cunoaștem cu toții importanța împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului, chiar din cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.” (Ioan 6, 53-56)

Iar pentru a primi pe Hristos, trebuie să împlinim poruncile Lui, așadar este necesară o anumită pregătire care provine în mare din împlinirea învățăturilor Mântuitorului. Iar despre această pregătire ne vorbește Sfântul Apostol Pavel: „oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.” (I Corinteni 11, 27-29)

Dar această pregătire nu trebuie să ne îndepărteze de Hristos înfricoșându-ne, ci doar să ne îndrume spre a nu fi superficiali, căci Hristos de aceea a venit în lume și ne-a lăsat această Taină a Tainelor, pentru a ne împărtăși de El întreg spre viață, și încă viață din belșug. Dar la fel cum nu putem mânca dacă avem mâinile murdare, la fel nu putem să mergem spre Sfânta Euharisitie fără o pregătire în prealabil.

Pregătirea variază în funcție de fiecare persoană în parte, după cuvintele Sfântului Paisie Aghioritul: „Cât de des trebuie să se împărtășească și cât trebuie să postească cineva înainte de Sfânta Împărtășanie, acestea nu intră într-un șablon. Duhovnicul va rândui cu discernământ cât de des se va împărtăși și cât va posti, potrivit cu puterea ce o are. În paralel îl va povățui și la postul duhovnicesc, la abținerea de la patimi, potrivit cu sensibilitatea lui duhovnicească, adică potrivit cu cât își simte greșeala sa și având în vedere răul ce îl poate face vrăjmașul luptând cu un suflet sensibil, ca să nu-l aducă la deznădejde.” (Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoință duhovnicească, Cuvinte duhovnicești vol. III, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 295).

A ne pregăti nu înseamnă a ne face noi vrednici de împărtășanie, ci de a ne smeri și a asculta de Hristos pentru a primi ajutor de la El, după cum ne spune și Părintele Teofil Pârâian: „Cel care vrea să se împărtăşească în fiecare duminică la Sfânta Liturghie trebuie să ducă o viaţă corectă, nu trebuie să se pregătească în mod special pentru asta, pentru că împărtăşirea cu Sfintele Taine nu-i o recompensă, ci e un ajutor. Şi atunci, dacă duci o viaţă corectă, te poţi împărtăşi, cu binecuvântarea duhovnicului, de câte ori vrei să te împărtăşeşti sau de câte ori îţi dă duhovnicul voie să te împărtăşeşti. Liturghia e făcută ca oamenii să se împărtăşească, nu ca să nu se împărtăşească.” (Teofil Părăian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 84-85)

Pentru a înțelege mai în amănunt aceste lucruri este bine să parcurgem și discutăm în continuare textul despre pregătirea înainte de Sfânta Împărtășanie din lucrarea Să participăm la Ospățul Credinței, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2017, extras pe care îl găsiți la linkul de mai jos.

Domnul să ne ajute tuturor să ne apropiem de El cu smerenie și bunăcuviință spre tămăduirea sufletului și a trupului, spre iertarea păcatelor și viața de veci! Amin!

Cateheza – Explicarea Sfintei Liturghii (2) – Liturghia credincioșilor

Dacă la cateheza trecută am citit și discutat despre prima parte a Sfintei Liturghii, așa-numita Liturghie a catehumenilor, la care erau prezenți și cei nebotezați. astăzi vom vorbi despre cea de a doua parte, despre Liturghia credincioșilor, a celor care sunt în măsură să primească Sfintele Taine, după pregătirea și rânduiala cuvenită. 

Nu trebuie să înțelegem că la prima parte a Liturghiei nu trebuie să participăm cei credincioși, din contră, este de mare folos din moment ce cuprinde citirea din Sfintele Scripturi și cererile speciale ale rugăciunilor din cadrul ectenilor. Trebuie doar să înțelegem că în rânduiala Bisericii, când se spunea Cei chemați ieșiți, oricine nu era pregătit pentru Sfânta Împărtășanie, pentru că nu era botezat, trebuia să iasă din Biserică, neavând voie să participle la Sfinta Euharistie din moment nu făcea parte încă din comunitate. De asemenea, nici cei care nu se putea împărtăși, fiindcă erau în penitență (perioadă de îndreptare după păcate grave precum lepădarea de credință sau altele) erau concediați ulterior, după rugăciunea Tatăl nostru. Așadar, pentru cei credincioși Liturghia continua, noi urmând semnificațiile rugăciunilor și gesturilor liturgice de după imnul Heruvic.

Vom continua lectura de data trecută din lucrarea Să participăm la Ospățul Credinței, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2017, din care vom reda în continuare extrasul pe care îl vom parcurge și discuta astăzi:

Catehezele online au loc de obicei miercurea la orele 19.00, săptămâna viitoare urmând a discuta despre Pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie
Pentru înscrieri vă rugăm să ne scrieți pe adresa parohia.vaxjo@gmail.com

Cateheza – „Explicarea Dumnezeieștii Liturghii (1) – Liturghia catehumenilor”

Sfânta Liturghie este inima Bisericii, cea prin care suntem cu toții împărtășiți cu Trupului și Sângelui lui Hristos, cea mai înaltă slujire pe care omul o aduce lui Dumnezeu și prin care primește pe Dumnezeu Însuși. Este un dar al Dumnezeu făcut omului pentru iubirea Lui cea mare față de noi. De aceea, fiecare om își simte nevrednicia și se apropie cu sfială de această mare Taină. 

Desigur, dacă avem stare de pocăință, această nevrednicie și sfială nu trebuie să ne îndepărteze de la participarea la Sfânta Liturghie, pentru că de aceea și venim, pentru a ne curăța și a ne învrednici de primirea harului dumnezeiesc. Sfânta Liturghie este darul lui Dumnezeu pentru noi, pentru ca și noi să ne dăruim inima lui Dumnezeu și întru aceasta viață să avem, și încă din belșug (Ioan 10, 10).

Vom urmări în cateheza de astăzi lucrarea Să participăm la Ospățul Credinței, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2017, din care găsiți mai jos un extras pe care aș dori să îl lecturăm și să îl discutăm împreună. 

Catehezele online au loc de obicei miercurea la orele 19.00. Pentru înscrieri vă rugăm să ne scrieți pe adresa parohia.vaxjo@gmail.com

Cateheza „Despre Psaltire – alinare, vindecare și putere dumnezeiască”

Miniatură din manuscrisul Psaltirii de la Paris, c. 950

Psaltirea este o carte foarte folositoare pentru suflet, pentru liniștea vieții, pentru dobândirea harului lui Dumnezeu și pentru apărarea împotriva luptelor diavolului. Este o carte a Vechiului Testament care conține 150 de psalmi scriși în mare parte de regele David cu un mileniu înainte de Hristos. Sunt rugăciuni inspirate de Duhul Sfânt, de mare folos în toate aspectele vieții duhovnicești. Prin psalmi regele Saul, primul rege al evreilor, care era tulburat de un demon, se liniștea doar când îl auzea pe David cântându-i din psalmi. Primele cântări ale Bisericii au fost din psalmi și până astăzi avem multe stihuri din psalmi cântate sau mulți psalmi care se citesc, fie în cadrul slujbelor Bisericii, fie acasă de către credincioși. În psalmi avem profeții despre Mântuitorul Hristos, așa cum se întâmplă în Psalmul 21, în care se vorbește despre pătimirea Lui. 

Pentru cei care doresc o bună rânduială duhovnicească, pe lângă postul – posturile de miercuri și vineri, precum și cele de peste an – și rugăciunile rânduite, Psaltirea este de mare ajutor în viața omului, pentru multe probleme sufletești și trupești. De aceea se recomandă binecuvântare de la duhovnic pentru a se citi din Psaltire în mod constant, pentru ca preotul să așeze în rânduială această foarte folositoare faptă, spre a nu cădea în slavă deșartă, în superstiție sau în altă cursă a vrăjmașului.

Repere scrise, suport pentru discuții:


Pentru cei care nu au și doresc să achiziționeze Psaltirea, vă rugăm să ne contactați pe adresa de mail a parohiei: parohia.vaxjo@gmail.com.

Până atunci, aveți la îndemână o ediție digitală mai veche pe care o puteți tipări la imprimantă sau citi direct online:

Viața Sfântului Ioan Botezătorul pentru cei mari și mici

Prin bunăvoința celor de la editura Doxologia, avem gratuit la dispoziție „Viața Sfântului Ioan Botezătorul” în format PDF pentru copii, în special, pe care o puteți citi celor mici și exemplifica în desenele colorate din carte. 

Sfântul Ioan să vă bucure pe toți de la mic la mare!

Link PDF:
https://edituradoxologia.ro/sites/default/files/pdf-gratuit/2020/04/viata_sf_ioan_botezatorul_doxologia.pdf



Cateheza – Despre post

Cei dintâi care au primit porunca postului au fost protopărinții noștri Adam și Eva. Neascultarea a fost desigur păcatul lor, născută din mândria insuflată de șarpele cel viclean, dar porunca de care nu au ascultat a fost aceea a nemâncării din pomul cunoștinței binelui și al răului. Era un post, pentru o vreme, pe care, dacă l-ar fi împlinit, Adam și Eva ar fi ajuns la vremea la care să poată mânca din el fără să moară. Așadar, era un post spre viață. Așa este și postul la care îndeamnă Biserica noastră de fiecare dată, un post spre viață, aici, pe pământ, dar și în ceruri. Iată un îndoit sens al postului: trupește, oprește îmbuibarea, din care se nasc tot felul de boli, și sufletește, dobândește putere de voință și curățire de patimile trupești, întărind și curățind astfel omul, trup și suflet în viața de aici și în continuare, în viața veșnică. 

Deși pare la un moment dat o limitare a libertății omului, postul este de fapt o constatare a libertății lui de voință. A fi liber înseamnă a te putea abține, dacă vrei, iar nu a face lucruri pentru că altfel nu te poți înfrâna. Prin urmare, este o dovedire a celui care se află la cârma voinței omului. Însoțit de rugăciune, postul nu este doar o performanță fiziologică, ci un demers pentru apropierea de Dumnezeu, un urcuș pentru înduhovnicirea omului și dobândirea harului Duhului Sfânt. Dacă cererea, mulțumirea și lauda lui Dumnezeu sunt rugăciunea sufletului, nevoința, postul, metaniile, înfrânările sunt rugăciunea trupului. 

Vom urmări în cateheza de astăzi, sinteza despre post a Pr. Lector Dr. Stelian Ionașcu, lucrarea Despre posturi, pe care o găsiți la Biblioteca de duminică de la pangar a parohiei noastre.

Repere scrise, suport pentru discuții

Cateheză – Repere istorice, culturale și legale ale statutului parohiei în Biserica Ortodoxă Română

Chivot din secolul al XVI-lea, Muzeul de Artă al României

Pentru că în duminica trecută ne-am întâlnit pentru a discuta statutul parohiei noastre în fața autorităților suedeze, se cuvine să cercetăm în această cateheză online care este statutul comunității noastre în Biserica Ortodoxă Română din care facem parte. Ne vom opri în această cateheză nu doar în aspectele legale, care vor fi anexate ca atare, despre parohie, preotul paroh, adunarea parohială, consiliul și comitetul parohial ș.a., ci și asupra încadrării acestora în contextul evoluția dezvoltării Bisericii noastre de-a lungul timpului, prin câteva repere istorice, culturale și liturgice. 

Este important să știm moștenirea pe care ne-au lăsat-o cu trudă, cu jertfă și uneori cu sânge înaintașii noștri. Suntem tributari transilvănenilor pentru statutul BIsericii Ortodoxe Române din Transilvania, pe care Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna l-a întocmit în 1868. Principiile acestui statut vor sta la baza statutelor de organizare ale Bisericii Ortodoxe Române, din 1925 și din 1948, principii prezente și în cele ce au urmat până azi – cel mai recent publicat în februarie 2020. Trebuie să fim conștienți de ceea ce avem pentru a nu pierde din inconștiență lucrurile bune care s-au clădit cu greu. Iar pe de altă parte, este important să fim conștienți de ce putem înfăptui împreună cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru mântuire și pentru binele comun. Dumnezeu să ne ajute tuturor spre tot lucrul cel bun!

Repere scrise, suport pentru discuții