Doamne, ajută tuturor! 

Așa cum viața copiilor se bazează pe jertfa părinților, așa și viața noastră de creștini și binecuvântările pe care le avem de la Domnul în Biserică se bazează pe jertfa părinților și sfinților noștri în credință, din vechime până în prezent.

Se cuvine, așadar, să ne bucurăm și să îi cinstim pe cei care, vreme de aproape 130 de ani (între anii 717-843) s-au luptat cu o formă camuflată a păgânismului, care a instigat la ura împotriva creștinilor cinstitori ai sfintelor icoane și ai sfintelor moaște. Profanarea Bisericii a devenit în acea vreme o politică de stat, în numele corectitudinii religioase promovată de împărat, martirizând mii și mii de creștini în propriile biserici (în unele cazuri chiar prin decapitări pe icoane) și prin necinstirea sfintelor moaște ale Sfinților Bisericii. 

Duminica Ortodoxiei de astăzi prăznuiește tocmai pe cei care s-au jertfit în numele credinței întru Adevăr și se cuvine să nu îi uităm, ci să recunoaștem lucrarea Sfântului Duh în viața lor pentru folosul nostru, al tuturor.  Să înțelegem consecințele unei vieți în afara lui Hristos: ura împotriva celorlalți, fie ei și frați creștini, ură care, iată, a mers și până la ucidere și care, din păcate, continuă să facă același lucru până astăzi. Iar lucrarea Duhului Sfânt este iubirea și jertfirea pentru ceilalți, care se manifestă de multe ori în chip minunat, aducând alinare, vindecare sufletească și trupească și, mai cu seamă, pacea Domnului. 

Una dintre lucrările minunate a fost cea asupra icoanelor salvate de la distrugere și prin care s-au făcut minuni numeroase până astăzi. Un astfel de exemplu este icoana „Portărița” de la Mănăstirea Iviron din Muntele Athos, a cărei istorie o pun la inima frățiilor voastre prin cuvintele Părintelui Cleopa Ilie (Povestiri pentru copii, vol. 7, Editura Mănăstirii Sihăstria, pp. 5-23) din imaginile de mai jos. Post cu folos și bucurie tuturor și să ne ajute Domnul să ne revedem și în slujire cât de curând! Vă mulțumesc din suflet pentru rugăciunile, gândurile bune și ajutorul frățiilor voastre din toată vremea și mai cu seamă în aceste momente mai delicate pentru mine, Domnul să vă răsplătească prin Harul Său!

Preot Laurențiu Drăghicenoiu

Întrucât duminică sărbătorim „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, când este zi de post, se cuvine să ne gândim la ce înseamnă lipsa postului, lipsa înfrânării și a rugăciunii și la ce poate conduce. Să citim împreună câteva cuvinte ale Sfântului Paisie Aghioritul despre cum să ne înfrânăm, cum să păstrăm curați, nu doar pentru a nu ne murdări noi sufletește și trupește, ci și pentru a nu deveni și pentru alții prilej de murdărie.

De asemenea, vă îndemn cu dragă inimă să urmăriți cuvântul minunat al Părintelui Theologos, unul dintre duhovnicii români de la Mânăstrea Vatoped din Muntele Athos, de mare folos pentru cei care vor să învețe înfrânarea limbii și a judecării aproapelui, fără de care nu există urcuș duhovnicesc.

Domnul să ne ajute tuturor spre tot binele!

Întrucât îl prăznuim pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul în ziua de 5 august, se cuvine să citim împreună câteva rânduri despre viața lui și să ne bucurăm sufletește de scrierile lui pe care le găsiți în materialul de mai jos (PDF):

Pentru a înțelege mai bine Nașterea Mântuitorului, se cuvine să cunoaștem profețiile care L-au vestit pe Hristos în Vechiul Testament, cu mult timp înainte de venirea Sa. Sunt multe dintre evenimentele scripturistice vechi-testamentare care fac referire la Nașterea Mântuitorului, după cum găsim și interpretarea rugului aprins din care Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, ca o întruchipare a Fecioarei Maria, care, deși cuprindea în pântecele ei pe Dumnezeu Întrupat, nu se mistuia de focul dumnezeirii (icoana de mai sus).

De aceea, întrucât nu putem săvârși ori participa slujbele rânduite în această perioadă, este de folos să citim împreună profețiile rânduite de Sfinții Părinți pentru slujba Vecerniei Nașterii Domnului, în care găsim deopotrivă profeții despre Nașterea din Fecioara Maria ori despre locul Nașterii, cât și despre scopul venirii lui Hristos pe pământ, și anume pentru a aduce pacea, iubirea și izbăvirea tuturor popoarelor. Aceste paremii (în special citate din Vechiul Testament care sunt lecturate în timpul sfintelor slujbe), le găsim în Mineiul pe Decembrie (cartea care conține textele de slujbă care se citesc ori se cântă la strană) la Vecernia zilei a 25-a, (subliniate în text cu galben):

De asemenea, vom urmări și o trecere în revistă a celor mai importante profeții într-un articol preluat de pe basilica.ro, pe care le putem discuta împreună atât la cateheză, cât și în perioada care urmează până la Praznicul Nașterii.

Să aveți folos și bucurie în perioada de nevoință rămasă până la Marele Praznic al Nașterii Domnului!

Iată că ne-am apropiat de finele catehezei noastre pe tema deprimării, cercetând lucrarea minunată a părintelui Spiridonos Logothetis, Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii, Ed. Sophia, București, 2001. Tema de astăzi este Bucuria cea în Dumnezeu, cea care aduce sufletului și trupului deplinătatea simțirii binecuvântării lui Dumnezeu în viața pe care am primit-o în dar de la El. Este recunoștință și împlinire în tot ceea ce atinge. Dar este bucuria orice fel de stare euforică sau orice plăcere pe care o poate simți omul? Părintele Spiridonos ne răspunde că bucuria, dacă nu se află în legătură directă cu viața în Dumnezeu, nu poate dărui starea neîncetată de bine pe care o dorește fiecare om, pentru că doar în Dumnezeu există caracterul veșnic al împlinirii omului:

„Terminând această cărticică, vom oferi încă un leac împotriva deprimării. Este bucuria cea în Dumnezeu. 

Bucuria în Dumnezeu nu este râsul, cântatul, dansatul, chefuitul, petrecerile, chiotele. Bucu­ria în Dumnezeu este o stare lăuntrică. ,,Este tresărirea sufletului”, spune Sfântul Vasile cel Mare (PG. 31, 225 B). Bucuria în Dumnezeu este satisfacţic1 interioară, dulceaţa sufletului, blân­deţea, liniştea, cucernicia şi bucuria mulţumitoare şi uitarea celor urâte şi toate acestea la un loc. Este, după Sfântul Ioan Gură de Aur, ,,deplinătatea lucrurilor” (P.G. 56, 97). 

Această bucurie nu stă doar în manifestări exterioare. Nu pentru că nu ar putea avea şi astfel de manifestări, precum zâmbetul, aerul de sărbătoare etc., dar nu stă numai în acestea. Poate exista şi fără acestea, chiar dacă, după Sfânta Scriptură, ,,inima veselă înseninează faţa, care-i străluceşte de bucurie” (Pilde 15, 13). 

Este însă posibil ca faţa să nu exprime bucu­ria pe care o are sufletul. Faţa scăldată de lacrimi poate să fie, însă inima omului să se bucure. De asemenea, este posibil ca omul să fie îndurerat, dar în adâncul său să se bucure. 

Creştinul se bucură când simte prezenţa lui Dumnezeu. Se bucură când e aproape de oameni. Se bucură din dragoste şi pentru Dumne­zeul cel iubit, şi pentru oamenii prezenţi cei iubiţi. 

Creştinul se bucură când făptuieşte binele şi dreptatea. Şi precum spune Sfântul Teodorit, „aceştia care făptuiesc binele şi dreptatea sunt plini de adevărata bucurie(P.G. 81, 496)..” (pp. 102-103)

Acestor câtorva rânduri urmează altora care ne vor aduce ajutor sufletesc, în lectura pe care o atașăm în rândurile de mai jos. De asemenea, lucrarea părintelui Spiridonos se încheie cu un buchet de citate scripturistice înmiresmate cu nădejde și îndemnuri la bucuria cea nepieritoare pe care o dăruiește Dumnezeu pururea celor ce se încred în El. 

Să citim împreună și să ne îmbogățim sufletele în cunoașterea vieții dumnezeiești, în care nu există deprimare, pentru că golul acesteia este umplut prin credință, iubire și nădejde de prezența harului Duhului Sfânt:

Catehezele online au loc prin aplicația Zoom în fiecare miercuri de la orele 19.00. Pentru înscrieri: parohia.vaxjo@gmail.com

În această cateheză, ne ocupăm de cercetarea vieții monastice ca metodă de prevenire a oricărei manifestări a deprimării, ca una care este chipul de viețuire îngeresc, o ridicare dinspre omenesc la cele dumnezeiești în toate aspectele vieții. 

Deși suntem mireni și multe dintre lucrurile pe care le citim în viața monastică nu ni se adresează întocmai, pentru că sunt rânduieli specifice voturilor monahale, totuși găsim în ele multe aspecte folositoare ce țin de viața creștinească în general și care, însușite în mod adecvat, pot aduce mult ajutor și folos în viața fiecăruia dintre noi. 

„Aceasta nu este unul dintre leacurile despre care am vorbit, ci este un leac care se bucură de toate celelalte, care le cuprin­de pe toate. Este o întreagă viaţă tămăduitoare. Este un mod de viată care: 

– nu cunoaşte deprimarea, de vreme ce tră­ieşte întristarea cea după Dumnezeu; 

– nu cunoaşte frica de moarte, de vreme ce are neîncetat amintirea morţii cea după Dumnezeu;

– nu cunoaşte nefericirea şi lipsurile, de vreme ce trăieşte neîncetat L., sărăcia şi strâmtora­rea cea după Dumnezeu; 

– nu cunoaşte deznădejdea, de vreme ce trăieşte fără ajutor omenesc, doar cu nădejdea la Dumnezeu; 

– nu cunoaşte singurătatea, de vreme ce trăieşte îndepărtarea de lume cea pentru Dumnezeu; 

– nu cunoaşte plictiseala şi urâtul, de vreme ce trăieşte în liniştea şi tăcerea cea după Dumnezeu. 

Toate aceste cuvinte: deprimare, frică, neferi­cire, frică de moarte, împuţinare, nelinişte, dis­perare, singurătate, plictiseală, urât şi toate cele asemănătoare lor sunt necunoscute adevăratei vieti  monahale în Ortodoxie.” (Spiridonos Logothetis, Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii, Ed. Sophia, București, 2001, pp. 93-94). 

Să citim împreună despre chipul îngeresc al viețuirii celor care împlinesc vocația de a fi neîncetat și în toate aspectele vieții în bucuria lui Dumnezeu care nu se împuținează niciodată: 

Catehezele online au loc prin aplicația Zoom în fiecare miercuri de la orele 19.00. Pentru înscrieri: parohia.vaxjo@gmail.com