EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A EUROPEI DE NORD – Parohia Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea cu Har dăruită” de la Växjö, Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie) și Sfinții Ierarhi Mărturisitori Iosif din Maramureș (24 aprilie) și Sigfrid de Växjö, Luminătorul Suediei (15 februarie) / Guds Moder Ikon “Hon som är fylld av Nåd”, Det heliga Korsets upphöjelse och de Heliga Hierarkierna och Bekännarna Josef av Maramures och Sigfrid av Växjö> rumänsk-ortodoxa kyrkoförsamlingen i Växjö
Cuvântul ierarhului: Preasfințitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord: „Nu vă lăsați murdăriți de această cultură a desfrâului și a senzualității”
Sfântul Ierarh Nicolae, al mirelor lichiei, făcătorul de minuni (6 decembrie) – viața
Prima dată când a venit „moș nicolae”, salvându-le pe Cele trei tinere
Sf. Mc. Filofteia de la Curtea de Argeş (7 decembrie) – viața
Gânduri duhovnicești: Sfântul Ambrozie al Milanului (7 decembrie)
La inițiativa și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Macarie Drăgoi, începând de astăzi este oferită revista eparhială „Candela de duminică” tuturor preoților și credincioșilor din Episcopia Europei de Nord și de pretutindeni, în format digital, prin intermediul site-ului Episcopiei (episcopiascandinavia.se) și a paginii de Facebook (Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord).
Urmând activităților desfășurate în parohiile Episcopiei prin redactarea foilor parohiale proprii, ediția eparhială a „Candelei de duminică” se dorește a fi un sprijin editorial tuturor parohiilor care întâmpină dificultăți în realizarea propriei publicații. Cuprinsul revistei va fi alcătuit o serie de rubrici, precum „Cuvântul ierarhului”, „Viețile Sfinților”, „Gânduri duhovnicești” ori „Micul Catehism”. Pe lângă acestea, vor fi prezentate articole care să descrie activitatea parohiilor și a episcopiei în ansamblul ei, precum sfințiri de biserici noi și a anexelor aferente, inițierea de activități sociale, culturale, filantropice, de mult folos credincioșilor ortodocși români, și nu numai, din Episcopia noastră.
La cele patru pagini care alcătuiesc în prezent ediția eparhială a „Candelei de duminică”, se adaugă și „Suplimentul pentru copii”, în care vor fi publicate învățături de folos celor mici și mari deopotrivă, menite să aducă împreună în lectură și rugăciune pe copii, părinți, bunici și nași de Botez, în special. Pe lângă responsabilitatea de a îi catehiza și educa în general pe cei mici, bucuria de a fi împreună în Hristos nu doar în biserica parohiei, ci și în „biserica de acasă”, este o altă menire importantă a revistei.
Cele două apariții editoriale duminicale la nivel eparhial au, așadar, ca scop principal împlinirea chemării de a săvârși „Liturghia de după Liturghie”, prin oferirea la nivelul întregii Episcopii a unui material la îndemână, prin care cei credincioși pot menține și în timpul săptămânii legătura duhovnicească pe care o nutresc în fiecare duminică la Sfânta Liturghie în parohiile lor. Preoții o pot imprima și oferi credincioșilor la sfârșitul slujbei tuturor celor doritori și a celor mai mult sau mai puțin familiarizați cu mediile de comunicare online ale Bisericii. De asemenea, poate fi un mijloc de catehizare și informare eclezială prielnic pe canalele online ale parohiilor noastre.
Editorial Duminica a 22-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr) – Ev. Luca 16, 19-31
„Dacă nu ascultă de Moise și de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.”
Nu este cale ușoară spre mântuire, după cum ne spune Însuși Hristos, pentru că orice lucru bun se face cu efort și cu jertfă. Acolo unde fugim de jertfă, de dăruire, de efortul făcut cu toată inima, acolo este locul în care ne însingurăm față de ceilalți și față de Dumnezeu. Iar iadul este locul celor însingurați, locul celor care nu se pot bucura de adevărata bucurie, anume de comuniunea cu Dumnezeu și cu oamenii. Mereu când facem un bine, îl facem asupra cuiva, iar Dumnezeu este cel care plinește bucuria dăruirii prin prezența Sa între noi. Evanghelia de astăzi ne aduce înainte pilda Mântuitorului despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr. Bogatului îi mergea bine, așa cum mulți se trudesc și astăzi să își ducă viața. Săracul era la marginea acestei bunăstări omenești, primind doar indiferență și eventual reproșuri pentru că nu s-a îngrijit să ajungă precum bogatul. Dar Hristos ne oferă o altă perspectivă, cea a veșniciei: sfârșitul bogatului este în pământ, iar al lui Lazăr în sânul lui Avraam. Pentru că toate ale bogatului erau pentru viața sa pământească și au sfârșit o dată cu trupul, iar sufletul lui Lazăr trăia doar din bucuria pe care Dumnezeu i-o dăruia prin milostivirea Sa, așa că viața lui a continuat în aceeași purtare de grijă și în veșnicie. Oare noi ce perspectivă avem după care trăim? De cine ascultăm, de lume sau de Cel Ce a înviat dim morți! Să luăm aminte!
Editorial Duminica a 23-a după Rusalii (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor – Ev. Luca 8, 26-39)
„Și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus”
În Evanghelia de astăzi avem o mărturie despre ura pe care o poartă diavolul asupra omului, pentru că este chipul lui Dumnezeu. De aceea îl scoate pe om din minți, îl determină să se comporte nefiresc, să își batjocorească viața și trupul, nemaipunând haine pe el și nemaitrăind în casă, ci în morminte. Este o desfigurare a omului și a vieții sale. Din păcate, până astăzi se găsesc oameni care să celebreze un astfel de comportament și mai cu seamă să desfigureze chipurile copiilor. Creștinul, însă, este în căutarea discernământului și într-o atenție continuă asupra gândurilor și faptelor sale, luptându-se în toată vremea să fie liniștit, întreg la minte, slăvind și sărbătorind viața și înfrângerea morții prin Învierea lui Hristos. Mântuitorul îndepărtează orice manifestare a răului, a demonilor, astfel încât, atâta timp cât suntem la picioarele Sale, rămânem în bucuria vieții și în puterea Lui ocrotitoare. Să luăm aminte, așadar, cui slujim și cui încredințăm sufletele și chipul lui Dumnezeu din copiii noștri. Dacă suntem credincioși, să ne comportăm ca atare, nerușinându-ne de Hristos. Altfel Îl vom alunga, preferând porcii în locul Lui, așa cum au făcut-o gherghesenii. Să nu fie, ci, asemenea celui vindecat, să fim lângă El și să auzim și noi binecuvântarea Sa: Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu.
Editorial Duminica a 21-a după Rusalii (Pilda semănătorului – Luca 8, 5-15) și a Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic (Ioan 17, 1-13)
„Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17, 3)
Dumnezeu a semănat în fiecare dintre noi chipul Său spre a-L cunoaște și suntem responsabili de păstrarea și creșterea acestui chip spre asemănarea cu El. De ce este important să cunoaștem pe Dumnezeu? Pentru că este menirea noastră, pentru aceasta am fost creați, să cunoaștem Adevărul spre viața cea veșnică. Orice îndepărtare de Dumnezeu ne trimite pe tărâmul părerilor care ne înfumurează și încurajează spre căderea în păcat. Sfântul Iosif Isihastul spunea: Este mare darul lui Dumnezeu de a cunoaște adevărul. Și acest adevăr ne-a spus Domnul că ne eliberează din păcat. Așadar, atunci când ne îndepărtăm de păcat cu ajutorul harului dumnezeiesc, începem să trăim în Adevăr. Adevărul nu se cunoaște doar rațional, ci mai cu seamă prin trăire, după cum nu putem reduce viața la închipuirile minții noastre. Dumnezeu nu este cunoscut doar prin cărți sau povestiri, ci ne împărtășim direct de harul Său prin unirea cu El. Hristos se face cunoscut după Învierea lui Luca și Cleopa la frângerea pâinii, cu toate că până atunci le vorbise pe cale din Scripturi. Așadar, trăindu-L, rugându-L, mâncând Trupul Său și bând Sângele Său Îl cunoaștem pe Dumnezeu și răsare în noi cu multă roadă vlăstarul vieții veșnice.
Duminica a 20-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain – Ev. Luca 7, 11-16) „Și frică i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu”
Există mai multe feluri de frică și, adeseori, când este vorba despre frica de Dumnezeu, mulți se gândesc la o anumită frică de a nu fi cumva pedepsit pentru păcatele săvârșite. Însă cei care caută sensul adânc al lucrurilor află că nu este vorba despre o astfel de frică înaintea lui Dumnezeu, pentru că pedeapsa pentru păcat o atrage fiecare prin îndepărtarea de Dumnezeu. Ci este vorba despre teama firească pe care o provoacă iubirea și comuniunea celor apropiați, frica de a nu răni sau a îndepărta pe cineva drag. Astăzi, când Evanghelia ne aduce înainte învierea fiului văduvei din Nain, suntem, iată, martorii unei frici nu în fața morții, ci în fața învierii, care are ca urmare slăvirea lui Dumnezeu. Așadar, frica Domnului nu este o frică patologică, pentru că o astfel de frică nu ar putea aduce recunoștința, bucuria, nădejdea și apropierea de Dumnezeu pe care le-au arătat cei de față la învierea tânărului de către Hristos. Așa este frica iubirii de Dumnezeu, este începutul înțelepciunii (Pilde 1, 7), este martoră a minunilor și plină de slava dumnezeirii.
Duminica Duminica a 19-a după Rusalii (Predica de pe munte, iubirea vrăjmașior – Ev. Luca 6, 31-36 ) „Zis-a Domnul: Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea.”
Hristos vorbește în Evanghelia de astăzi celor care nu vor să fie păcătoși: … dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii fac același lucru. Este o chemare la care trebuie să luăm aminte mai mult, întrucât faptele noastre contrazic părerea bună pe care o avem de multe ori despre noi înșine. A face bine pentru a primi un bine nu este creștinește, pentru că și păcătoșii fac același lucru. Însă a face bine chiar și celor care ne fac rău este un lucru dumnezeiesc, pentru că Dumnezeu este bun cu cei nemulțumitori și răi. Chemarea noastră este de a iubi dincolo de legea iubirii lumești – îți fac bine ca să profit la un moment dat de ceea ce ți-am făcut. Să iubim, așadar, dumnezeiește, fără să nădăjduim ceva în schimb, doar pentru că Dumnezeu ne-o cere, doar pentru a fi în comuniune cu El, întru asemănarea cu El: Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru milostiv este!
Parohia Ortodoxă Română din Växjö / Rumänsk-ortodoxa kyrkoförsamlingen i Växjö 