„Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.” (1 Corinteni 11, 28-32)

Înainte de a merge la spovedanie, credincioşii trebuie să se roage lui Dumnezeu cu căinţă şi lacrimi, ca să le dăruiască smerenie, mărturisire curată şi iertare, iar duhovnicului să-i dea Domnul înţelepciune şi cuvânt de învăţătură, să le poată vindeca rănile lăsate de păcat şi să–i călăuzească pe calea mântuirii.

Apoi, credincioşii sunt datori să-şi noteze în linişte păcatele mai mari, făcute din tinereţe sau de la ultima spovedanie, pe care trebuie să le citească cu căinţă, stând în genunchi, în faţa duhovnicului. La urmă, duhovnicul îl mai întreabă de unele păcate, apoi le fixează un canon după putere şi îi dezleagă, dacă promit că vor părăsi păcatele făcute şi îşi vor face canonul dat.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Rânduiala Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Împărtăşanii, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 11)

Pliant al Patriarhiei Române cu învățături de folos pentru Sfânta Spovedanie

Pentru a ne cerceta mai bine viața și a dobândi iertare pentru păcatele pe care poate le-am trece prea ușor cu vederea, vă oferim la îndemână îndreptarul de Spovedanie publicat în cartea de rugăciuni a Episcopiei noastre: