Cateheză – Deprimarea și tămăduirea ei (7) – Bucuria cea în Dumnezeu, izvor de vindecare și de prevenire a depresiei


Iată că ne-am apropiat de finele catehezei noastre pe tema deprimării, cercetând lucrarea minunată a părintelui Spiridonos Logothetis, Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii, Ed. Sophia, București, 2001. Tema de astăzi este Bucuria cea în Dumnezeu, cea care aduce sufletului și trupului deplinătatea simțirii binecuvântării lui Dumnezeu în viața pe care am primit-o în dar de la El. Este recunoștință și împlinire în tot ceea ce atinge. Dar este bucuria orice fel de stare euforică sau orice plăcere pe care o poate simți omul? Părintele Spiridonos ne răspunde că bucuria, dacă nu se află în legătură directă cu viața în Dumnezeu, nu poate dărui starea neîncetată de bine pe care o dorește fiecare om, pentru că doar în Dumnezeu există caracterul veșnic al împlinirii omului:

„Terminând această cărticică, vom oferi încă un leac împotriva deprimării. Este bucuria cea în Dumnezeu. 

Bucuria în Dumnezeu nu este râsul, cântatul, dansatul, chefuitul, petrecerile, chiotele. Bucu­ria în Dumnezeu este o stare lăuntrică. ,,Este tresărirea sufletului”, spune Sfântul Vasile cel Mare (PG. 31, 225 B). Bucuria în Dumnezeu este satisfacţic1 interioară, dulceaţa sufletului, blân­deţea, liniştea, cucernicia şi bucuria mulţumitoare şi uitarea celor urâte şi toate acestea la un loc. Este, după Sfântul Ioan Gură de Aur, ,,deplinătatea lucrurilor” (P.G. 56, 97). 

Această bucurie nu stă doar în manifestări exterioare. Nu pentru că nu ar putea avea şi astfel de manifestări, precum zâmbetul, aerul de sărbătoare etc., dar nu stă numai în acestea. Poate exista şi fără acestea, chiar dacă, după Sfânta Scriptură, ,,inima veselă înseninează faţa, care-i străluceşte de bucurie” (Pilde 15, 13). 

Este însă posibil ca faţa să nu exprime bucu­ria pe care o are sufletul. Faţa scăldată de lacrimi poate să fie, însă inima omului să se bucure. De asemenea, este posibil ca omul să fie îndurerat, dar în adâncul său să se bucure. 

Creştinul se bucură când simte prezenţa lui Dumnezeu. Se bucură când e aproape de oameni. Se bucură din dragoste şi pentru Dumne­zeul cel iubit, şi pentru oamenii prezenţi cei iubiţi. 

Creştinul se bucură când făptuieşte binele şi dreptatea. Şi precum spune Sfântul Teodorit, „aceştia care făptuiesc binele şi dreptatea sunt plini de adevărata bucurie(P.G. 81, 496)..” (pp. 102-103)

Acestor câtorva rânduri urmează altora care ne vor aduce ajutor sufletesc, în lectura pe care o atașăm în rândurile de mai jos. De asemenea, lucrarea părintelui Spiridonos se încheie cu un buchet de citate scripturistice înmiresmate cu nădejde și îndemnuri la bucuria cea nepieritoare pe care o dăruiește Dumnezeu pururea celor ce se încred în El. 

Să citim împreună și să ne îmbogățim sufletele în cunoașterea vieții dumnezeiești, în care nu există deprimare, pentru că golul acesteia este umplut prin credință, iubire și nădejde de prezența harului Duhului Sfânt:

Catehezele online au loc prin aplicația Zoom în fiecare miercuri de la orele 19.00. Pentru înscrieri: parohia.vaxjo@gmail.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s