
În această cateheză, ne ocupăm de cercetarea vieții monastice ca metodă de prevenire a oricărei manifestări a deprimării, ca una care este chipul de viețuire îngeresc, o ridicare dinspre omenesc la cele dumnezeiești în toate aspectele vieții.
Deși suntem mireni și multe dintre lucrurile pe care le citim în viața monastică nu ni se adresează întocmai, pentru că sunt rânduieli specifice voturilor monahale, totuși găsim în ele multe aspecte folositoare ce țin de viața creștinească în general și care, însușite în mod adecvat, pot aduce mult ajutor și folos în viața fiecăruia dintre noi.
„Aceasta nu este unul dintre leacurile despre care am vorbit, ci este un leac care se bucură de toate celelalte, care le cuprinde pe toate. Este o întreagă viaţă tămăduitoare. Este un mod de viată care:
– nu cunoaşte deprimarea, de vreme ce trăieşte întristarea cea după Dumnezeu;
– nu cunoaşte frica de moarte, de vreme ce are neîncetat amintirea morţii cea după Dumnezeu;
– nu cunoaşte nefericirea şi lipsurile, de vreme ce trăieşte neîncetat L., sărăcia şi strâmtorarea cea după Dumnezeu;
– nu cunoaşte deznădejdea, de vreme ce trăieşte fără ajutor omenesc, doar cu nădejdea la Dumnezeu;
– nu cunoaşte singurătatea, de vreme ce trăieşte îndepărtarea de lume cea pentru Dumnezeu;
– nu cunoaşte plictiseala şi urâtul, de vreme ce trăieşte în liniştea şi tăcerea cea după Dumnezeu.
Toate aceste cuvinte: deprimare, frică, nefericire, frică de moarte, împuţinare, nelinişte, disperare, singurătate, plictiseală, urât şi toate cele asemănătoare lor sunt necunoscute adevăratei vieti monahale în Ortodoxie.” (Spiridonos Logothetis, Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii, Ed. Sophia, București, 2001, pp. 93-94).
Să citim împreună despre chipul îngeresc al viețuirii celor care împlinesc vocația de a fi neîncetat și în toate aspectele vieții în bucuria lui Dumnezeu care nu se împuținează niciodată:
Catehezele online au loc prin aplicația Zoom în fiecare miercuri de la orele 19.00. Pentru înscrieri: parohia.vaxjo@gmail.com