Candela de duminică nr. 82/19.02.2021

Editorial la Duminica după Înălțărea Sfintei Cruci (Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1)

„Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” 

Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit întreaga lume și ne-a cerut un singur lucru: mântuirea sufletului. Lumea este un dar pentru noi toți și nu un câștig. Singurul nostru câștig este mântuirea, dobândirea harului lui Dumnezeu, folosirea monedei iubirii pentru a înmulți harul din noi și din ceilalți. Pentru că a stăpâni lumea se poate face doar prin binecuvântarea lui Dumnezeu, după cum a rostit El Însuși la facerea lumii. Iar fără binecuvântarea lui Dumnezeu devenim hoți, tâlhari, tirani față de lume și față de aproapele, riscând să pierdem din suflet pe cât câștigăm din lume. Să nu ne rușinăm să împlinim poruncile lui Dumnezeu și să îndrăznim să Îl mărturisim prin iubirea, credința și nădejdea noastră în El. Să ne rușinăm mai degrabă de păcat și de tot ce este urâciune înaintea lui Dumnezeu, ca și El să nu Se rușineze de noi la Judecată. Aceasta, dacă vrem să ne apropiem de Dumnezeu, căci Domnul Însuși spune: „Oricine voiește…”

Preot Laurențiu Drăghicenoiu

Hramul parohiei noastre 2021 – Înălțarea Sfintei Cruci și Prăznuirea Icoanei Maicii Domnului „Cea cu har dăruită”

Slavă Domnului pentru toate și mai cu seamă pentru bucuria pe care am avut-o astăzi, de hramul parohiei noastre, când am fost împreună în rugăciune, sărbătorind hramul familiei noastre euharistice.
Le mulțumim tuturor care au avut inima plină de bucuria de a fi în împreună-rugaciune înaintea Domnului, urmând îndemnul Lui: „unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).
Mulțumim tuturor celor care s-au ostenit pentru hram, celor care au adus bunătăți pentru agapă, celor care au donat pentru flori și celor care s-au jertfit dis-de-dimineața cu împodobirea sfintelor icoane, cu precădere dnei Justiniana-Claudia și dlui Doru Ion Bucei. Am văzut lumina bucuriei din inimile tuturor, asemenea lui Petru care a exclamat înaintea Luminii dumnezeiești: „Doamne, bine este să fim noi aici”. Domnul să vă răsplătească tuturor după mare mila Lui!

Candela de duminică nr. 81/ 12.09.2021 – Hramul parohiei noastre

„După cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului,
ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”(Ioan 3, 14)

Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci (Ev. Ioan 3, 13-17)

Hramul parohiei noastre, Înălțarea Sfintei Cruci, este un prilej minunat ca în fiecare an să ne amintim și să sărbătorim posibilitatea dobândirii vieții veșnice prin Răstignirea și Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Toate le-a făcut Hristos pentru noi, din iubire, fără să ceară altceva decât să ne îndreptăm ochii trupești și sufletești la El, acolo, pe Cruce, și să putem primi puterea de a înainta pe calea mântuirii, pe calea Învierii. Calea Crucii este calea Învierii, pentru că din iubirea jertfelnică se naște viața, iar prin Jertfa Domnului ne naștem spre Învierea Lui, spre viața cea veșnică. Iată scopul Jertfei de pe Cruce a Mântuitorului, din iubirea Lui Dumnezeu pentru lume se naște Jertfa, iar din Jertfă se naște Viața: Pentru că Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Fiindcă n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea. (Ioan 3, 16). Să ne ajute Domnul să ne învrednicim cu toții de viața care vine prin Sfântă Crucea Sa, AMIN!

Duminică, 12 septembrie, sărbătorim hramul parohiei noastre pentru Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie)

Pentru pregătirea duhovnicească pentru hram, vă aștept cu dragă inimă la Sfânta Spovedanie (de la ora 9.00) și la Sfânta Împărtășanie, să ne ospătăm mai-nainte de toate în Hristos, Domnul.

Anul acesta, Preasfințitul Părintele nostru Episcop Macarie al Europei de Nord nu va putea veni, dar ne-a comunicat faptul că ne va bucura până la Crăciun cu vizita sa pastorală.

După Sfânta Liturghie, vom avea activități cu cei mici și agapa frățească de hram pentru care ne vom strădui să aducem, cu ce putem fiecare, bucurie unii celorlalți în numele lui Hristos.

Să ne vedem cu bine și Domnul să ne ajute să ne bucurăm ca familie duhovnicească spre dobândirea harului Său!

Candela de duminică nr. 80/5.09.2021

Suntem puși în fața unei aparente dileme: să iertăm și noi pe cei care ne sunt nouă datori sau nu. Mulți ar spune că răspunsul este clar, mai ales după ce am ascultat sau am citit Evanghelia de astăzi, se cade să iertăm. Și totuși, pentru că nu facem așa de fiecare dată, rămâne o dilemă, o necunoscută în ecuația noastră interioară. Ne-am însușit noi îndemnul Evangheliei astfel încât să nu ne putem această problemă? Atunci înseamnă cu nu mai judecăm ce spun sau ce fac ceilalți, nu mai osândim, nu mai considerăm că ceilalți sunt vinovați pentru eșecurile noastre. Dacă iertăm, atunci nu mai contorizăm, nu mai controlăm, nu ne mai interesează atât de mult cei din jur, ci mai ales ceea ce suntem și facem noi înșine. Altfel, avem de suferit, pentru că atragem judecata pe care noi o facem asupra altora, chiar asupra vieții noastre. Să urmăm lui Dumnezeu, Cel Care ne iartă, doar pentru că Îi cerem! Altfel, cădem în viclenie și, deși iertați, nu iertăm, deși nejudecați, judecăm, deși neosândiți, osândim. Să ne asemănăm, așadar, Celui pe Care Îl rugăm să ne ierte, de fiecare dată când spunem Tatăl nostru, și să ne îndepărtăm de asemănarea cu cel de care ne rugăm Tatălui să ne izbăvească, adică de cel viclean.

Preot Laurențiu Drăghicenoiu

Candela de duminică nr. 79/29.08.2021

„Acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post.”(Matei 17, 21)

Cu toții avem momente de cădere sufletească și, într-un fel sau altul, ne îndepărtăm de Dumnezeu. Atunci devenim mai puțin credincioși, pentru că faptele necredinței noastre dovedesc aceasta: fie nu mai ținem post, nu ne mai rugăm așa mult, fie evităm să ajungem la Sfânta Liturghie și amânăm mereu Spovedania și Împărtășania cu Trupul și Sângele lui Hristos. Ce observăm atunci în viața noastră? Un lucru este cert, ca și în Evanghelia de astăzi, că nu putem îndepărta răul din viața noastră ori a celorlalți. Nu mai putem face binele, pentru că nu ne mai hrănim cu binele adevărat care vine doar prin Dumnezeu și iubim din ce în ce mai puțin pentru că nu ne mai hrănim cu iubirea Lui în noi. Ne asemănăm, așadar, apostolilor care nu au putut să îndepărteze duhul necurat, deși primiseră această putere de la Hristos Însuși. De altfel, dacă ne lăsăm duși de valul necredinței, riscăm să ne asemănăm lui Irod, care l-a decapitat pe Sfântul Ioan Botezătorul fără să intenționeze neapărat acest lucru, și totuși, el a fost cel care a rostit porunca uciderii, forțat de promisiunea făcută propriilor patimi. Care este soluția? Hristos Însuși ne-o dă: să fim credincioși, să mutăm munții mai întâi dinlăuntru nostru, să facem faptele credinței, ca aceasta să fie vie și lucrătoare: să ne rugăm și să postim, să facem milostenie, să iertăm și să fim iertați și sfințiți prin Sfintele Taine rânduite de El în Biserica Sa, pe care porțile iadului nu o vor putea birui!

Preot Laurențiu Drăghicenoiu

Cateheza – „Toate sunt curate celor curați” (Sf. Paisie Aghioritul)

Întrucât duminică sărbătorim „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, când este zi de post, se cuvine să ne gândim la ce înseamnă lipsa postului, lipsa înfrânării și a rugăciunii și la ce poate conduce. Să citim împreună câteva cuvinte ale Sfântului Paisie Aghioritul despre cum să ne înfrânăm, cum să păstrăm curați, nu doar pentru a nu ne murdări noi sufletește și trupește, ci și pentru a nu deveni și pentru alții prilej de murdărie.



De asemenea, vă îndemn cu dragă inimă să urmăriți cuvântul minunat al Părintelui Theologos, unul dintre duhovnicii români de la Mânăstrea Vatoped din Muntele Athos, de mare folos pentru cei care vor să învețe înfrânarea limbii și a judecării aproapelui, fără de care nu există urcuș duhovnicesc.


Domnul să ne ajute tuturor spre tot binele!

Candela de duminică nr. 78/22.08.2021

„El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniți, Eu sunt;
nu vă temeți.”(Matei 14, 27)

Suntem copleșiți câteodată de furtuna vieții și de incertitudinile ei și oscilăm adesea între credință și necredință. Ce facem atunci când ne adresăm Domnului, văzându-L apropiindu-Se de noi? El vine mergând printre valurile vieții noastre ca și cum ar păși pe limanul liniștii sufletești și trupești pe care și-l dorește fiecare dintre noi. Am vrea și noi să pășim așa ca El și, ca și Petru, Îl rugăm să facă și cu noi o minune, astfel încât să putem. Și, așa, începând timid, înaintăm, mergând peste valurile întristărilor, ale necazurilor și ale neputințelor noastre cu o pace aparte, ce nu ne caracterizează și pe care o recunoaștem ca fiindu-ne dăruită de El. Dar dacă Petru s-a temut de valuri și a început să se scufunde, se va întâmpla și nouă să cădem din credința noastră în Cel Care merge pe valuri ca pe uscat. Și chiar dacă ne afundăm, strigând către Domnul, El ne prinde îndată, mustrându-ne pentru necredința noastră, dar niciodată abandonându-ne. Așadar, pe lângă nădejdea nemărginită în Hristos, primim cunoștința unui fapt minunat: și noi putem merge peste valurile învolburate, doar să rămânem cu ochii lăuntrici ațintiți către El!

Candela de duminică nr. 77/15.08.2021

„Privind la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulțimilor.” (Matei 14, 19)

Este o mare bucurie să avem masa îmbelșugată, dar este o mai mare bucurie să avem pace în inimă și între noi unii cu alții. De aceea, și atunci când ne apropiem de Sfânta Împărtășanie, trebuie să avem grija de a avea pace unii cu alții, de a ierta pe cei ce ne-au greșit și să cerem și noi iertare celor față de care noi înșine am făcut greșeli. Astfel, primim și noi binecuvântarea și ospățul pâinilor înmulțite din cer, care sunt în fapt Hristos Însuși în Sfânta Liturghie, în Sfânta Euharistie. În ziua marelui praznic de azi dedicat Adormirii Maicii Domnului, avem mărturie în Sfânta Evanghelie despre păcea adevărată care nu vine din pregătirea celor materiale, ci mai cu seamă din ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și din căutarea împlinirii lui. Acestea Îl coboară pe Dumnezeu în sufletele noastre și în cele ale vieții noastre de zi cu zi, încât, în orice trebuință, Dumnezeu va înmulți cele necesare pentru noi și pentru cei dragi ai noștri, având milă de neputința noastră și vindecând bolile noastre sufletești și trupești. Chiar dacă nu merităm, la rugăciunile Maicii Sale, Dumnezeu se înduplecă și ne împlinește cu milostivire și iubire rugămintea. Amin!

Preot Laurențiu Drăghicenoiu

Candela de duminică nr. 76/8.08.2021


„Iar mulțimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel”(Matei 9, 33)

Mulțumim tuturor celor prezenți la Taina Sfântului Maslu, săvârșită la biserica parohiei din Nybro, și deopotrivă mulțumim părintelui Andrei Valerian Dănilă pentru invitația de a ne ruga împreună pentru sănătatea sufletească și trupească a noastră, a tuturor. Cu credință și nădejde am cerut și noi la Sfântul Maslu vindecare de neputințele noastre, având atâtea mărturii de vindecare după cum avem și astăzi, în pericopa din Sfânta Evanghelie: doi orbi vin la Mântuitorul și cer vindecarea, însă El îi întreabă: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?” și, după ce primește răspunsul lor afirmativ, atingându-se de ochii lor, le spune: „După credința voastră, fie vouă!”. Așa se atinge de fiecare dintre noi Hristos, fie prin uleiul sfințit de la Taina Sfântului Maslu, fie prin cuminecarea cu Trupul și Sângele Lui, întrebându-ne și pe noi despre credința noastră. Iar dacă inima noastră răspunde asemenea orbilor: „Da, Doamne!”, avem nădejde că ne va milui și pe noi Hristos cu vindecarea pe care o cerem de la El! Și așa cum o rană trebuie curățată înainte de a fi aplicat pansamentul, la fel și sufletul nostru trebuie curățat de mizeria păcatului, înainte de primirea Darurilor Sfinte pentru a se vindeca împreună cu trupul. Să nu amânăm, ci să câștigăm vremea, spovedindu-ne și împărtășindu-ne, vindecându-ne și sfințindu-ne cu credință mare în puterea lui Dumnezeu!

Pr. Laurențiu Drăghicenoiu