EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A EUROPEI DE NORD – Parohia Cinstirea Icoanelor Maicii Domnului „Cea cu Har dăruită” de la Växjö și „Alăptătoarea de la Țibleș”, Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie) şi Sfinții Ierarhi Mărturisitori Iosif din Maramureș (24 aprilie) şi Sigfrid de Växjö, Luminătorul Suediei, cu cei trei nepoți Sfinții Sfințiții Mucenici Unaman Preotul, Sunaman Diaconul și Vinaman Ipodiaconul (15 februarie) / Guds Moder Ikoner “Hon som är fylld av Nåd” i Växjo och „Det som ammar från Țibleș”, Det heliga Korsets upphöjelse och de Heliga Hierarkierna och Bekännarna Josef av Maramures och Sigfrid av Växjö> rumänsk-ortodoxa kyrkoförsamlingen i Växjö
Doamne, ajută! Găsiți atașat numărul de săptămâna aceasta al foii noastre parohiale, oferită gratuit duminică tuturor celor prezenți la Sfânta Liturghie, în care vă puteți bucura de îndemnurile la statornicie în credință și în faptă ale Părintelui nostru Episcop Macarie, cuvântul de întărire din editorial și îndemnuri de mult folos duhovnicesc ale Sfântului Iustin Popovici, sărbătorit la 14 iunie.
Astăzi începe Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, să aveți folos și binecuvântare în aceste două săptămâni în care suntem îndemnați să ne înfruptăm duhovnicește și să ne însănătoșim sufletul și trupul cu lucrarea lui Dumnezeu!
Harul Duhului Sfânt pogorât astăzi să vă acopere de la mic la mare!
Mulțumim din suflet pentru minunata prăznuire de astăzi, în care ne-am rugat împreună și ne-am împărtășit de lucrarea Duhului Sfânt la Sfânta Liturghie, la Vecernia plecării genunchilor – când am citit cele 7 rugăciuni de mare folos – și la pomenirea celor adormiți, Domnul să vă răsplătească râvna, răbdarea și bunăvoința!
Vă atașăm ediția de astăzi a Candelei de duminică, care, ca în fiecare duminică, au fost împărțite tuturor din biserică, în care găsiți cuvântul de mare folos al Părintelui Episcop Macarie, gândurile de întărire și îndemn duhovnicesc din editorial la acest Mare Praznic și câteva cuvinte despre Sfântul Luca al Crimeii, cu câteva cuvinte de folos ale lui despre creșterea copiilor.
Și întrucât este și „Duminica Părinților și a Copiilor”, fiind prima duminică din luna iunie, conform hotărârii Sfântului Sinod din anul 2009, vă oferim și un supliment pentru copii în special, pe care părinții și bunicii îl pot folosi pentru a putea petrece un timp cu bucurie și folos duhovnicesc împreună cu cei mici.
Domnul să vă binecuvinteze și să vă apere cu harul Său!
Chivot din secolul al XVI-lea, Muzeul de Artă al României
Pentru că în duminica trecută ne-am întâlnit pentru a discuta statutul parohiei noastre în fața autorităților suedeze, se cuvine să cercetăm în această cateheză online care este statutul comunității noastre în Biserica Ortodoxă Română din care facem parte. Ne vom opri în această cateheză nu doar în aspectele legale, care vor fi anexate ca atare, despre parohie, preotul paroh, adunarea parohială, consiliul și comitetul parohial ș.a., ci și asupra încadrării acestora în contextul evoluția dezvoltării Bisericii noastre de-a lungul timpului, prin câteva repere istorice, culturale și liturgice.
Este important să știm moștenirea pe care ne-au lăsat-o cu trudă, cu jertfă și uneori cu sânge înaintașii noștri. Suntem tributari transilvănenilor pentru statutul BIsericii Ortodoxe Române din Transilvania, pe care Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna l-a întocmit în 1868. Principiile acestui statut vor sta la baza statutelor de organizare ale Bisericii Ortodoxe Române, din 1925 și din 1948, principii prezente și în cele ce au urmat până azi – cel mai recent publicat în februarie 2020. Trebuie să fim conștienți de ceea ce avem pentru a nu pierde din inconștiență lucrurile bune care s-au clădit cu greu. Iar pe de altă parte, este important să fim conștienți de ce putem înfăptui împreună cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru mântuire și pentru binele comun. Dumnezeu să ne ajute tuturor spre tot lucrul cel bun!
Hristos S-a înălțat! Vă atașăm cu drag Candela de duminică de astăzi, 31 mai 2020, care cuprinde cuvântul de binecuvântare al Preasfințitului Părinte Episcop Macarie în îndemnul de a urma calea deschisă de eroii neamului nostru, cuvântul de întărire din editorial, precum și câteva repere despre dumnezeirea Mântuitorului în această duminică în care pomenim pe Părinții de la Sinodul I Ecumenic. Mulțumim din suflet tuturor celor prezenți la biserică pentru împreună slujirea Sfintei Liturghii, precum și pentru întâlnirea în care am discutat statutul și organizarea asociației care va reprezinta parohia noastră în fața autorităților suedeze. Mulțumiri dimpreună și părintelui protopop Ovidiu-Theodor Băncilă pentru redactarea statutului și părintelui Horațiu Octavian Mureșan pentru ajutorul în completarea actelor! Domnul să vă bucure și să aveți o săptămână binecuvântată în așteptarea Pogorârii Duhului Sfânt!
Hristos a inviat! Vă atașăm mai jos foaia parohială din această duminică, în care găsim binecuvântarea Părintelui Episcop Macarie întru credință, nădejde și iubire izvorâtă din Învierea Domnului, a cărei odovanie se apropie, reluarea anunțului despre Adunarea Parohială de duminica viitoare, cuvântul de întărire din editorial și minunatele îndemnuri ale Sfântului Ioan Gură de Aur la Marele Praznic al Înălțării Domnului. Vă dorim să aveți bucurie binecuvântată, sănătate și pace în case și în suflete!
Într-o lume a persecuțiilor asupra creștinilor și a blamării lui Hristos prin orice mijloace, Sfântul Împărat Constantin cel Mare a fost cel care și-a asumat credința fără să se rușineze și ducând-o mai departe, a făcut din credința în Hristos o virtute pentru mediul social în care a trăit. Cunoaștem că Sfântul Constantin cel Mare a dat edictul de la Milan prin care a fost dată libertate creștinilor, dar activitatea lui de binefacere, nu doar pentru creștini, dar pentru toți cetățenii imperiului, depășește cu mult acest gest.
Modul lui de a conduce a făcut ca, privind acum, după 1700 de ani, să înțelegem că nu personalitatea lui, deși remarcabilă, a adus o pace și o stabilitate, atât în stat, cât și în Biserică, prin credința lui și a mamei sale, Sfânta Elena. Prin viața și prin activitatea lor, lumea a fost binecuvântată prin îndemnuri personale, dar mai cu seamă legislative de a ajuta pe cei în nevoi, de a apăra copiii și familia, atât a cetățenilor, cât și a sclavilor. Iar pentru aceștia din urmă, Sfântul Constantin a îndemnat la eliberarea lor, urmând Îndemnul Sfântului Apostol Pavel în Epistola către Filimon: „căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos” (1 Corinteni 7, 22).
De aceea sunt numiți „întocmai cu Apostolii”, pentru că au dus facerea de bine potrivit credinței lui Hristos, după posibilitățile vremii, până la marginile imperiului și dincolo de acesta, în duh de pace și libertate de alegere, respectând chipul lui Dumnezeu în om din orice semen. Sfinții Împărați s-au dedicat cu toată inima înnobilării vieții omenești prin Hristos, după cum mărturisește Sfântul Constantin: „de aceea eu ţi-am oferit sufletul meu curat, cu dragoste şi frică, pentru că te iubesc cu adevărat şi cinstesc puterea Ta, pentru că Mi-ai arătat prin semne şi Mi-ai întărit credinţa”.
Vom urmări în căutările noastre sintezele realizate de mai mulți profesori universitari în cadrul unei colecții de studii realizate în anul omagial 2013, an dedicat Sfinților Împărați Constantin și Elena:
Sfinții Împărați Constantin și Elena, promotori ai libertății religioase și susținători ai Bisericii, Editura Cuvântul Vieții, București 2013.
Hristos a înviat! Vă atașăm foaia noastră parohială din această duminică, ce cuprinde cuvântul de binecuvântare al Presfințitului Părinte Episcop Macarie spre nădejde în vindecarea sufletească și trupească venită prin lucrarea Domnului, cuvântul de întărire din editorial și un articol despre Sfinții Împărați Constantin și Elena al Părintelui Profesor Daniel Benga. Domnul să vă dea folos și binecuvântare cu sănătate deplină în toate!
„În practica noastră actuală, proscomidia se săvârşeşte înainte de Liturghie, în altar şi numai de către preoţi. Participarea mirenilor la ea se reduce – aceasta nu pretutindeni – la prescura pe care ei o dau personal sau uneori „indirect” printr-o terţă persoană, împreună cu pomelnicul „pentru cei vii” şi „pentru cei morţi”.
Din punct de vedere teologic, proscomidia apare ca ceva deosebit prin slujba ei, care este o aducere simbolica a jertfei. Pregătirea pâinii euharistice se face ca fiind înjunghierea Mielului, iar turnarea vinului în potir ca scurgerea sângelui şi a apei din coasta lui Hristos cel răstignit ş.a. Totuşi, întreaga orânduire simbolică, destul de complexă, nu înlocuieşte Liturghia, ci este o pregătire.
Apare inevitabil întrebarea: care este sensul acestor simboluri ? Care este legătura dintre aducerea de jertfa, oarecum «premergătoare”, şi aducerea care reprezintă esenţa Euharistiei? Pentru înţelegerea Liturghiei, întrebările acestea au o valoare covârşitoare, în timp ce în teologia noastră şcolară ele sunt ignorate; în ceea ce-i priveşte pe liturgişti, răspunsul lor se reduce la o explicare ce nu spune nimic, recurgând la un „simbolism” pe care-l socotesc propriu slujirii divine. Liturghia însă, în esenţa ei, înrădăcinată în întruparea lui Dumnezeu şi descoperită în împărăţia lui Dumnezeu venită în putere, respinge şi exclude simbolul care este opus realităţii. Totuşi, în fiecare zi de-a lungul secolelor, mii de preoţi, tăind în chip de cruce pâinea euharistică, pronunţă – şi credem că o realizează cu evlavie şi cu credinţă – cuvintele sfinte: „Junghie-Se (adică se aduce jertfa) Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”…
Ce înseamnă aceasta? Este numai „un simplu simbol” în care „de fapt” nu se produce, nu se săvârşeşte nimic, care nu reprezintă nici o „realitate”? Atunci putem întreba din nou: de ce mai e nevoie de ea? Intrucât proscomidia se săvârşeşte în singurătatea altarului, în afara prezenţei mirenilor, explicaţia motivării nu poate fi nici pedagogică şi nici educativă. Şi dacă este aşa, atunci e necesar să lămurim această problemă, deoarece de ea depinde înţelegerea adevărată a Euharistiei şi a aducerii jertfei ce se săvârşeşte în ea.”
Pentru înțelegerea diferitelor nume proprii pe care le auzim în slujbele Bisericii, precum și pentru anumiți termeni bisericești pe care îi cunoaștem, dar nu le înțelegem sensul exact, în micul dicționar de mai jos găsiți răspunsuri, nădăjduim în cât mai multe dintre cazuri.
Pentru a ne întări în credință, trebuie să cunoaștem învățătura de credință a Bisericii noastre. Este de folos să știm în amănunt frământările pe care Biserica le-a avut pe diferite teme legate de învățătura de credință. Hristos Însuși spunea celor care nu credeau în înviere: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu (Matei 22, 29). De aceea se cade să citim și să adâncim cunoașterea atât în Sfintele Scripturi, cât și în învățătura Bisericii, care este lucrarea Duhului Sfânt în lupta cu ereziile și puterea lui Dumnezeu în dreapta lui slăvire.
Învățătura de credință nu este o colecție de norme prin care să se dicteze viața creștinului, ci cuprinde criteriile prin care creștinul se poate feri de căderile în stânga sau în dreapta drumului credinței, după cum a fost descoperit prin Scriptura și prin viața și învățătura Sfinților Părinți, pentru a nu cădea în prăpastia înșelării, a părerii de sine și a ereziei. Hristos a poruncit Apostolilor Săi: Mergând învățați toate neamurile (Matei 28, 19) și ne-a îndemnat pe toți: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide (Matei 7, 7-8).
De aceea, în cărțile pe care le puteți accesa mai jos, găsiți îndemnuri din Învățătura de credință creșntină ortodoxă editată de Patriarhia Română, precum și o Călăuză în credința ortodoxă scrisă de Părintele Cleopa Ilie, cu multe răspunsuri la întrebările pe care le avem cu toții, atât despre învățăturile despre Biserica lui Hristos, cât și despre viața noastră creștină a fiecăruia.
Învățătura de credință creșntină ortodoxă editată de Patriarhia Română:
Parohia Ortodoxă Română din Växjö / Rumänsk-ortodoxa kyrkoförsamlingen i Växjö 