Editorial
Duminica a 22-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr) – Ev. Luca 16, 19-31

„Dacă nu ascultă de Moise și de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.”

Nu este cale ușoară spre mântuire, după cum ne spune Însuși Hristos, pentru că orice lucru bun se face cu efort și cu jertfă. Acolo unde fugim de jertfă, de dăruire, de efortul făcut cu toată inima, acolo este locul în care ne însingurăm față de ceilalți și față de Dumnezeu. Iar iadul este locul celor însingurați, locul celor care nu se pot bucura de adevărata bucurie, anume de comuniunea cu Dumnezeu și cu oamenii. Mereu când facem un bine, îl facem asupra cuiva, iar Dumnezeu este cel care plinește bucuria dăruirii prin prezența Sa între noi. Evanghelia de astăzi ne aduce înainte pilda Mântuitorului despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr. Bogatului îi mergea bine, așa cum mulți se trudesc și astăzi să își ducă viața. Săracul era la marginea acestei bunăstări omenești, primind doar indiferență și eventual reproșuri pentru că nu s-a îngrijit să ajungă precum bogatul. Dar Hristos ne oferă o altă perspectivă, cea a veșniciei: sfârșitul bogatului este în pământ, iar al lui Lazăr în sânul lui Avraam. Pentru că toate ale bogatului erau pentru viața sa pământească și au sfârșit o dată cu trupul, iar sufletul lui Lazăr trăia doar din bucuria pe care Dumnezeu i-o dăruia prin milostivirea Sa, așa că viața lui a continuat în aceeași purtare de grijă și în veșnicie. Oare noi ce perspectivă avem după care trăim? De cine ascultăm, de lume sau de Cel Ce a înviat dim morți! Să luăm aminte!

Preot Laurențiu Drăghicenoiu