„Privind la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulțimilor.” (Matei 14, 19)

Este o mare bucurie să avem masa îmbelșugată, dar este o mai mare bucurie să avem pace în inimă și între noi unii cu alții. De aceea, și atunci când ne apropiem de Sfânta Împărtășanie, trebuie să avem grija de a avea pace unii cu alții, de a ierta pe cei ce ne-au greșit și să cerem și noi iertare celor față de care noi înșine am făcut greșeli. Astfel, primim și noi binecuvântarea și ospățul pâinilor înmulțite din cer, care sunt în fapt Hristos Însuși în Sfânta Liturghie, în Sfânta Euharistie. În ziua marelui praznic de azi dedicat Adormirii Maicii Domnului, avem mărturie în Sfânta Evanghelie despre păcea adevărată care nu vine din pregătirea celor materiale, ci mai cu seamă din ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și din căutarea împlinirii lui. Acestea Îl coboară pe Dumnezeu în sufletele noastre și în cele ale vieții noastre de zi cu zi, încât, în orice trebuință, Dumnezeu va înmulți cele necesare pentru noi și pentru cei dragi ai noștri, având milă de neputința noastră și vindecând bolile noastre sufletești și trupești. Chiar dacă nu merităm, la rugăciunile Maicii Sale, Dumnezeu se înduplecă și ne împlinește cu milostivire și iubire rugămintea. Amin!

Preot Laurențiu Drăghicenoiu

„Iar mulțimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel”(Matei 9, 33)

Mulțumim tuturor celor prezenți la Taina Sfântului Maslu, săvârșită la biserica parohiei din Nybro, și deopotrivă mulțumim părintelui Andrei Valerian Dănilă pentru invitația de a ne ruga împreună pentru sănătatea sufletească și trupească a noastră, a tuturor. Cu credință și nădejde am cerut și noi la Sfântul Maslu vindecare de neputințele noastre, având atâtea mărturii de vindecare după cum avem și astăzi, în pericopa din Sfânta Evanghelie: doi orbi vin la Mântuitorul și cer vindecarea, însă El îi întreabă: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?” și, după ce primește răspunsul lor afirmativ, atingându-se de ochii lor, le spune: „După credința voastră, fie vouă!”. Așa se atinge de fiecare dintre noi Hristos, fie prin uleiul sfințit de la Taina Sfântului Maslu, fie prin cuminecarea cu Trupul și Sângele Lui, întrebându-ne și pe noi despre credința noastră. Iar dacă inima noastră răspunde asemenea orbilor: „Da, Doamne!”, avem nădejde că ne va milui și pe noi Hristos cu vindecarea pe care o cerem de la El! Și așa cum o rană trebuie curățată înainte de a fi aplicat pansamentul, la fel și sufletul nostru trebuie curățat de mizeria păcatului, înainte de primirea Darurilor Sfinte pentru a se vindeca împreună cu trupul. Să nu amânăm, ci să câștigăm vremea, spovedindu-ne și împărtășindu-ne, vindecându-ne și sfințindu-ne cu credință mare în puterea lui Dumnezeu!

Pr. Laurențiu Drăghicenoiu

„Văzând acestea, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, Care dă oamenilor asemenea putere”(Matei 9, 8)

În această duminică începe Postul Adormirii Maicii Domnului și avem cu toții prilej bun de curățire sufletească și trupească prin post și rugăciune, printr-o grijă mai mare pentru sfințirea noastră pregătită mai cu seamă prin Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie. Înainte de toate să căutăm iubirea de Dumnezeu și pe cea de aproapele, să iertăm pe cei care ne-au greșit, ca și Dumnezeu să ne ierte pe noi, cei care Îi greșim Lui în toată vremea. Iată, în Evanghelia de astăzi, avem mărturia puterii pe care Dumnezeu o aduce în lume prin Întruparea Sa, puterea de a ierta păcatele numai cu cuvântul.

Jertfa pe care o pretinde Dumnezeu de la noi nu mai este sângeroasă, pentru că Însuși Hristos S-a dat pe Sine ca jertfă pentru păcat, ci se așteaptă de la noi să ne răstignim egoismul, păcatele și patimile. Astfel, înviem cu Dumnezeu întru omul cel nou al iubirii dumnezeiești, prin harul Lui, pe măsura dorinței și credinței noastre în El. Să Îl căutăm cu toată grija în post și rugăciune, în Spovedanie și Împărtășanie, câștigând această vreme spre binele nostru și al celorlalți, întru lucrarea Duhului Sfânt, Cel Care pe toate le plinește, curățindu-ne de toată întinăciunea. Amin!

Pr. Laurențiu Drăghicenoiu

„Toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor.”(Matei 8, 34)

Este un lucru greu de imaginat cum, o mulțime de oameni, în urma unei minuni, se îndreaptă către Hristos și Îl roagă să plece dintre ei. De ce oare? Care ar putea fi motivul? Pentru ce, în Evanghelia de astăzi, lucrarea lui Dumnezeu în vindecarea unor demonizați generează o astfel de reacție? Un răspuns ni-l dă Hristos Însuși, când ne spune că nu putem sluji și lui Dumnezeu și lui mamona, adică și profitului. Ori porcii în care intraseră diavolii, ieșind din oameni, erau prilejul de câștig, pe care îl iubeau oamenii din cetatea Gadarei mai mult decât pe Dumnezeu, pe Care iată că Îl alungă. Ei împlinesc, astfel, cuvântul Mântuitorului despre imposibilitatea slujirii la doi domni. Desigur, mereu ne este ușor să arătăm cu degetul, dar noi oare cum stăm? Se cuvine să avem grijă să împlinim cuvintele Mântuitorului prin care ni se spune să căutăm Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga nouă. Altfel, căutând mereu câștigul, vom lua și noi parte la mulțimea care Îl alungă pe Dumnezeu atunci când Îl vede. Alegerea este a fiecăruia.

Pr. Laurențiu Drăghicenoiu

  · „Și mulți dintâi vor fi pe urmă și cei de pe urmă vor fi întâi.” (Matei 19, 30)

Socotim de multe ori că înțelegem lucrurile, că suntem înțelepți și îi cunoaștem pe ceilalți atât de bine încât putem să afirmăm despre ei multe, vrute și nevrute. Mai puțin însă știm dacă ne cunoaștem pe noi înșine cu adevărat. Câți dintre sfinți nu au suferit prigoană de la cei apropiați ai lor, mărturisind pe Hristos și iată că Hristos i-a mărturisit pe ei înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, cinstindu-i în Biserica Sa. Totuși, în vremea lor, mulți dintre acești sfinți au fost considerați ca fiind ultimii dintre oameni, și ei înșiși nu s-au îndreptățit pentru a nu fi mărturisiți de oameni, ci doar de Dumnezeu. Nu modelul lumesc l-au avut înainte, ci pe Hristos, Care i-a îndemnat, ca și pe fiecare dintre noi, să își ia crucea și să-I urmeze, iubindu-L pe El mai mult decât orice și oricine pe lume, pentru că în iubirea de Dumnezeu se împlinesc toate celelalte iubiri. Ne aflăm în Duminica Tuturor Sfinților, când cinstim pe toți cei în care Duhul Sfânt, Cel Care S-a pogorât duminica trecută, a rodit însutit. Scopul vieții creștinului este dobândirea Duhului Sfânt, spune Sfântul Serafim de Sarov, și sfinții sunt cei în care acest lucru s-a împlinit deplin. Sfinții sunt Evanghelia trăită și citindu-le viețile vedem harul lui Dumnezeu strălucind și lucrarea lui Dumnezeu împlinindu-se, atât spre folosul lor, cât și al tuturor oamenilor care caută lucrarea mântuirii. Este o mare binecuvântare să căutăm învățăturile și viețile sfinților și să îi cinstim, rugându-i să mijlocească pentru noi înaintea lui Dumnezeu. În acest fel cunoaștem lucrarea harului lui Dumnezeu în multe situații care ne sunt și nouă familiare și învățăm că nu trebuie să ne încredem doar în noi înșine, ci să ne încredințăm lui Dumnezeu și lucrării Lui pline de har și de binefaceri nebănuite. Desigur este nevoie să ne luăm crucea, pentru că „multe sunt necazurile drepţilor”, dar după cruce, urmează și învierea: „şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul.” (Psalmi 33, 18). Să ne ajute tuturor Dumnezeu pentru rugăciunile tuturor sfinților Săi! Amin.

Pr. Laurențiu Draghicenoiu

„Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din lăuntrul său” (Ioan 7, 38)

Astăzi este ziua de naștere a Bisericii și este ziua în care primim pe Duhul Sfânt, în care ne înnoim duhovnicește și ne umplem de Viață. Iată, ni se oferă Apa Vie, cea care liniștește setea sufletului nostru, o sete ce nu poate fi ostoită de nimic lumesc. Sunt momente în viață când ne risipim în cele ale vieții, dar avem și clipe în care ne trezim cu ardoare întru această sete de Viață pe care știm că nimic din viața celor trecătoare nu o poate liniști. 

Sfinții Apostoli au primit Duhul Sfânt în Ierusalim la 50 de zile de la Înviere, în vremea în care evreii sărbătoreau Cincizecimea după tradiția lui Moise. Tradiția iudaică celebra ziua în care poporul ales primise tablele Legii pe Muntele Sinai și a asociat acestei sărbători vremea recoltei, primind și numele de „sărbătoarea secerișului”. 

Paștele iudaic, ce semnifica trecerea de la robia egipteană la libertate, și-a împlinit prefigurarea Învierii, adică a trecerii de la moarte la Viață. Iar Cincizecimea, care semnifica primirea Legii lui Moise pe tablele de piatră, acum, de Pogorârea Duhului Sfânt, semnifică primirea Legii celei Noi pe tablele inimii, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Sunteți scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii” (II Corinteni 3, 3). 

Pentru fiecare dintre noi aceste sărbători sunt  asumate personal la intrarea în credința lui Hristos, la săvârșirea Botezului. Învierea Domnului ne-o asumăm prin întreita afundare în apa sfințită – „nașterea din apă și din Duh” (Ioan 3, 5). Prin primirea Duhului suntem pecetluiți cu pecete dumnezeiască în Cincizecimea personală pe care o primim la Mirungere – Taina care se săvârșește în cadrul rânduielii Botezului -,
când suntem unși cu Sfântul și Marele Mir și prin care primim „pecetea darului Duhului Sfânt”. Desigur, Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă și în traistă, după vorba proverbului românesc. Așadar, ce facem noi cu harul primit depinde și de modul în care viețuim, de voința și jertfa noastră pentru ostoirea setei sufletești prin adăparea din Apa Vie, la care Dumnezeu ne cheamă în fiecare zi cu darul iubirii Sale.

Pr. Laurențiu Drăghicenoiu