„Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din lăuntrul său” (Ioan 7, 38)

Astăzi este ziua de naștere a Bisericii și este ziua în care primim pe Duhul Sfânt, în care ne înnoim duhovnicește și ne umplem de Viață. Iată, ni se oferă Apa Vie, cea care liniștește setea sufletului nostru, o sete ce nu poate fi ostoită de nimic lumesc. Sunt momente în viață când ne risipim în cele ale vieții, dar avem și clipe în care ne trezim cu ardoare întru această sete de Viață pe care știm că nimic din viața celor trecătoare nu o poate liniști. 

Sfinții Apostoli au primit Duhul Sfânt în Ierusalim la 50 de zile de la Înviere, în vremea în care evreii sărbătoreau Cincizecimea după tradiția lui Moise. Tradiția iudaică celebra ziua în care poporul ales primise tablele Legii pe Muntele Sinai și a asociat acestei sărbători vremea recoltei, primind și numele de „sărbătoarea secerișului”. 

Paștele iudaic, ce semnifica trecerea de la robia egipteană la libertate, și-a împlinit prefigurarea Învierii, adică a trecerii de la moarte la Viață. Iar Cincizecimea, care semnifica primirea Legii lui Moise pe tablele de piatră, acum, de Pogorârea Duhului Sfânt, semnifică primirea Legii celei Noi pe tablele inimii, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Sunteți scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii” (II Corinteni 3, 3). 

Pentru fiecare dintre noi aceste sărbători sunt  asumate personal la intrarea în credința lui Hristos, la săvârșirea Botezului. Învierea Domnului ne-o asumăm prin întreita afundare în apa sfințită – „nașterea din apă și din Duh” (Ioan 3, 5). Prin primirea Duhului suntem pecetluiți cu pecete dumnezeiască în Cincizecimea personală pe care o primim la Mirungere – Taina care se săvârșește în cadrul rânduielii Botezului -,
când suntem unși cu Sfântul și Marele Mir și prin care primim „pecetea darului Duhului Sfânt”. Desigur, Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă și în traistă, după vorba proverbului românesc. Așadar, ce facem noi cu harul primit depinde și de modul în care viețuim, de voința și jertfa noastră pentru ostoirea setei sufletești prin adăparea din Apa Vie, la care Dumnezeu ne cheamă în fiecare zi cu darul iubirii Sale.

Pr. Laurențiu Drăghicenoiu