Cunoaștem cu toții importanța împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului, chiar din cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.” (Ioan 6, 53-56)

Iar pentru a primi pe Hristos, trebuie să împlinim poruncile Lui, așadar este necesară o anumită pregătire care provine în mare din împlinirea învățăturilor Mântuitorului. Iar despre această pregătire ne vorbește Sfântul Apostol Pavel: „oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.” (I Corinteni 11, 27-29)

Dar această pregătire nu trebuie să ne îndepărteze de Hristos înfricoșându-ne, ci doar să ne îndrume spre a nu fi superficiali, căci Hristos de aceea a venit în lume și ne-a lăsat această Taină a Tainelor, pentru a ne împărtăși de El întreg spre viață, și încă viață din belșug. Dar la fel cum nu putem mânca dacă avem mâinile murdare, la fel nu putem să mergem spre Sfânta Euharisitie fără o pregătire în prealabil.

Pregătirea variază în funcție de fiecare persoană în parte, după cuvintele Sfântului Paisie Aghioritul: „Cât de des trebuie să se împărtășească și cât trebuie să postească cineva înainte de Sfânta Împărtășanie, acestea nu intră într-un șablon. Duhovnicul va rândui cu discernământ cât de des se va împărtăși și cât va posti, potrivit cu puterea ce o are. În paralel îl va povățui și la postul duhovnicesc, la abținerea de la patimi, potrivit cu sensibilitatea lui duhovnicească, adică potrivit cu cât își simte greșeala sa și având în vedere răul ce îl poate face vrăjmașul luptând cu un suflet sensibil, ca să nu-l aducă la deznădejde.” (Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoință duhovnicească, Cuvinte duhovnicești vol. III, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 295).

A ne pregăti nu înseamnă a ne face noi vrednici de împărtășanie, ci de a ne smeri și a asculta de Hristos pentru a primi ajutor de la El, după cum ne spune și Părintele Teofil Pârâian: „Cel care vrea să se împărtăşească în fiecare duminică la Sfânta Liturghie trebuie să ducă o viaţă corectă, nu trebuie să se pregătească în mod special pentru asta, pentru că împărtăşirea cu Sfintele Taine nu-i o recompensă, ci e un ajutor. Şi atunci, dacă duci o viaţă corectă, te poţi împărtăşi, cu binecuvântarea duhovnicului, de câte ori vrei să te împărtăşeşti sau de câte ori îţi dă duhovnicul voie să te împărtăşeşti. Liturghia e făcută ca oamenii să se împărtăşească, nu ca să nu se împărtăşească.” (Teofil Părăian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 84-85)

Pentru a înțelege mai în amănunt aceste lucruri este bine să parcurgem și discutăm în continuare textul despre pregătirea înainte de Sfânta Împărtășanie din lucrarea Să participăm la Ospățul Credinței, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2017, extras pe care îl găsiți la linkul de mai jos.

Domnul să ne ajute tuturor să ne apropiem de El cu smerenie și bunăcuviință spre tămăduirea sufletului și a trupului, spre iertarea păcatelor și viața de veci! Amin!