Întrucât în catehezele trecute ne-am ocupat cu sublinierea importanței Euharistiei și a Învierii, ca centre ale vieții creștine și ale cultului bisericesc, ne vom ocupa în continuare de Sfânta Liturghie, așadar de modalitatea în care Euharistia și Învierea au fost celebrate în cadrul liturgic al primelor comunități creștine, până în secolul al IV-lea, când s-au cristalizat formele consacrate, îmbogățite ulterior, respectiv Liturghiile Sfinților Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare și Grigorie Dialogul. 

Este de mare folos să cunoaștem viața liturgică a primilor creștini, pentru a înțelege unitatea în credință și practică, de-a lungul timpului, a Bisericii noastre. Desigur, formele de săvârșire a slujbelor din primele veacuri nu au fost identice, dar ele au păstrat o serie de elementele esențiale care alcătuiau o structură comună, prin care Biserica și-a sărbătorit Sfânta Liturghie de atunci și până în zilele noastre. 

SURSE DE STUDIU:
Vom urmări în căutările noastre liniile trasate în lucrarea Ieromonahului Petru Pruteanu, Liturghia ortodoxă, istorie și actualitate, ediția a 2-a revizuită și completată, Ed. Sophia, București, 2013. 
O altă lucrare de căpătâi pentru studierea izvoarelor creștine din primele veacuri este Canonul Ortodoxiei, Diacon Ioan I. Ică jr., Editura Deisis/Stavropoleos, 2008.

Repere scrise, suport pentru discuții