Candela de duminică nr. 88/31.10.2021

Editorial
Duminica a 22-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr) – Ev. Luca 16, 19-31

„Dacă nu ascultă de Moise și de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.”

Nu este cale ușoară spre mântuire, după cum ne spune Însuși Hristos, pentru că orice lucru bun se face cu efort și cu jertfă. Acolo unde fugim de jertfă, de dăruire, de efortul făcut cu toată inima, acolo este locul în care ne însingurăm față de ceilalți și față de Dumnezeu. Iar iadul este locul celor însingurați, locul celor care nu se pot bucura de adevărata bucurie, anume de comuniunea cu Dumnezeu și cu oamenii. Mereu când facem un bine, îl facem asupra cuiva, iar Dumnezeu este cel care plinește bucuria dăruirii prin prezența Sa între noi. Evanghelia de astăzi ne aduce înainte pilda Mântuitorului despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr. Bogatului îi mergea bine, așa cum mulți se trudesc și astăzi să își ducă viața. Săracul era la marginea acestei bunăstări omenești, primind doar indiferență și eventual reproșuri pentru că nu s-a îngrijit să ajungă precum bogatul. Dar Hristos ne oferă o altă perspectivă, cea a veșniciei: sfârșitul bogatului este în pământ, iar al lui Lazăr în sânul lui Avraam. Pentru că toate ale bogatului erau pentru viața sa pământească și au sfârșit o dată cu trupul, iar sufletul lui Lazăr trăia doar din bucuria pe care Dumnezeu i-o dăruia prin milostivirea Sa, așa că viața lui a continuat în aceeași purtare de grijă și în veșnicie. Oare noi ce perspectivă avem după care trăim? De cine ascultăm, de lume sau de Cel Ce a înviat dim morți! Să luăm aminte!

Preot Laurențiu Drăghicenoiu

Candela de duminică nr. 87/24.10.2021

Editorial
Duminica a 23-a după Rusalii (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor – Ev. Luca 8, 26-39)

„Și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus”

În Evanghelia de astăzi avem o mărturie despre ura pe care o poartă diavolul asupra omului, pentru că este chipul lui Dumnezeu. De aceea îl scoate pe om din minți, îl determină să se comporte nefiresc, să își batjocorească viața și trupul, nemaipunând haine pe el și nemaitrăind în casă, ci în morminte. Este o desfigurare a omului și a vieții sale. Din păcate, până astăzi se găsesc oameni care să celebreze un astfel de comportament și mai cu seamă să desfigureze chipurile copiilor. Creștinul, însă, este în căutarea discernământului și într-o atenție continuă asupra gândurilor și faptelor sale, luptându-se în toată vremea să fie liniștit, întreg la minte, slăvind și sărbătorind viața și înfrângerea morții prin Învierea lui Hristos. Mântuitorul îndepărtează orice manifestare a răului, a demonilor, astfel încât, atâta timp cât suntem la picioarele Sale, rămânem în bucuria vieții și în puterea Lui ocrotitoare. Să luăm aminte, așadar, cui slujim și cui încredințăm sufletele și chipul lui Dumnezeu din copiii noștri. Dacă suntem credincioși, să ne comportăm ca atare, nerușinându-ne de Hristos. Altfel Îl vom alunga, preferând porcii în locul Lui, așa cum au făcut-o gherghesenii. Să nu fie, ci, asemenea celui vindecat, să fim lângă El și să auzim și noi binecuvântarea Sa: Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu.

Preot Laurențiu Drăghicenoiu

Candela de duminică nr. 86/17.10.2021

Editorial
Duminica a 21-a după Rusalii (Pilda semănătorului – Luca 8, 5-15) și a Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic (Ioan 17, 1-13)

„Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17, 3)

Dumnezeu a semănat în fiecare dintre noi chipul Său spre a-L cunoaște și suntem responsabili de păstrarea și creșterea acestui chip spre asemănarea cu El. De ce este important să cunoaștem pe Dumnezeu? Pentru că este menirea noastră, pentru aceasta am fost creați, să cunoaștem Adevărul spre viața cea veșnică. Orice îndepărtare de Dumnezeu ne trimite pe tărâmul părerilor care ne înfumurează și încurajează spre căderea în păcat. Sfântul Iosif Isihastul spunea: Este mare darul lui Dumnezeu de a cunoaște adevărul. Și acest adevăr ne-a spus Domnul că ne eliberează din păcat. Așadar, atunci când ne îndepărtăm de păcat cu ajutorul harului dumnezeiesc, începem să trăim în Adevăr. Adevărul nu se cunoaște doar rațional, ci mai cu seamă prin trăire, după cum nu putem reduce viața la închipuirile minții noastre. Dumnezeu nu este cunoscut doar prin cărți sau povestiri, ci ne împărtășim direct de harul Său prin unirea cu El. Hristos se face cunoscut după Învierea lui Luca și Cleopa la frângerea pâinii, cu toate că până atunci le vorbise pe cale din Scripturi. Așadar, trăindu-L, rugându-L, mâncând Trupul Său și bând Sângele Său Îl cunoaștem pe Dumnezeu și răsare în noi cu multă roadă vlăstarul vieții veșnice.

Preot Laurențiu Drăghicenoiu

Candela de duminică nr. 85/10.10.2021

Duminica a 20-a după Rusalii
(Învierea fiului văduvei din Nain – Ev. Luca 7, 11-16)
„Și frică i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu”


Există mai multe feluri de frică și, adeseori, când este vorba despre frica de Dumnezeu, mulți se gândesc la o anumită frică de a nu fi cumva pedepsit pentru păcatele săvârșite. Însă cei care caută sensul adânc al lucrurilor află că nu este vorba despre o astfel de frică înaintea lui Dumnezeu, pentru că pedeapsa pentru păcat o atrage fiecare prin îndepărtarea de Dumnezeu. Ci este vorba despre teama firească pe care o provoacă iubirea și comuniunea celor apropiați, frica de a nu răni sau a îndepărta pe cineva drag. Astăzi, când Evanghelia ne aduce înainte învierea fiului văduvei din Nain, suntem, iată, martorii unei frici nu în fața morții, ci în fața învierii, care are ca urmare slăvirea lui Dumnezeu. Așadar, frica Domnului nu este o frică patologică, pentru că o astfel de frică nu ar putea aduce recunoștința, bucuria, nădejdea și apropierea de Dumnezeu pe care le-au arătat cei de față la învierea tânărului de către Hristos. Așa este frica iubirii de Dumnezeu, este începutul înțelepciunii (Pilde 1, 7), este martoră a minunilor și plină de slava dumnezeirii.

Preot Laurențiu Drăghicenoiu

Candela de duminică nr. 84/3.10.2021

Editorial

Duminica Duminica a 19-a după Rusalii
(Predica de pe munte, iubirea vrăjmașior – Ev. Luca 6, 31-36 )
 
„Zis-a Domnul: Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea.”

Hristos vorbește în Evanghelia de astăzi celor care nu vor să fie păcătoși: … dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii fac același lucru. Este o chemare la care trebuie să luăm aminte mai mult, întrucât faptele noastre contrazic părerea bună pe care o avem de multe ori despre noi înșine. A face bine pentru a primi un bine nu este creștinește, pentru că și păcătoșii fac același lucru. Însă a face bine chiar și celor care ne fac rău este un lucru dumnezeiesc, pentru că  Dumnezeu este bun cu cei nemulțumitori și răi. Chemarea noastră este de a iubi dincolo de legea iubirii lumești – îți fac bine ca să profit la un moment dat de ceea ce ți-am făcut. Să iubim, așadar, dumnezeiește, fără să nădăjduim ceva în schimb, doar pentru că Dumnezeu ne-o cere, doar pentru a fi în comuniune cu El, întru asemănarea cu El: Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru milostiv este!

Preot Laurențiu Drăghicenoiu

Candela de duminică nr. 83/26.09.2021

Duminica Duminica a 18-a după Rusalii (Pescuirea minunată)
(Ev. Luca 5, 1-11)

„Și, trăgând corăbiile la țărm, au lăsat totul și au mers după El.”

De multe ori Domnul îngăduie să avem lipsă, pentru a ne îndestula mai apoi în viață, dar mai cu seamă în credință. Nu este mereu momentul pentru a primi, dar este mereu vremea pentru a avea încredere în Dumnezeu. Cu răbdare vom primi toate cele nădăjduite și mult mai mult decât atât, ne vom umple de îndestularea sufeltească, pe care doar Domnul o poate da. Apostolii au pescuit astăzi din belșug, la îndemnul Mântuitorului, după ce înainte nu prinseseră nimic o noapte întreagă. Urmarea acestei pescuiri minunate nu a fost dorința lui Petru și a celorlalți de a îi cere lui Hristos să fie pescar, ci aceea a pescarilor de a-L urma și de a deveni asemenea Lui. Așa să fie și pentru noi, ca orice bucurie și îndestulare să fie un prilej de a-i urma Domnului prin milostenie, iubire, iertare, pocăință și toate faptele credinței!

Preot Laurențiu Drăghicenoiu

Duminică, 26 septembrie, nu se ține slujbă

Doamne ajuta tuturor! Îmi cer iertare, dar nu voi putea sluji astăzi, m-am trezit cu o tuse seacă și, deși m-am testat zilele trecute și testul este negativ, cred că este potrivit să nu vin astăzi. Am pregătit totul sa vin, dar tusea s-a accentuat. Mă iertați și să ne pomenim unui pe alții în rugăciune – va îndemn să faceți astăzi Acatistul Domnului Iisus Hristos.
Cu gânduri bune și nădejde în Domnul spre binele tuturor,
pr. Laurențiu Draghicenoiu

Candela de duminică nr. 82/19.02.2021

Editorial la Duminica după Înălțărea Sfintei Cruci (Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1)

„Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” 

Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit întreaga lume și ne-a cerut un singur lucru: mântuirea sufletului. Lumea este un dar pentru noi toți și nu un câștig. Singurul nostru câștig este mântuirea, dobândirea harului lui Dumnezeu, folosirea monedei iubirii pentru a înmulți harul din noi și din ceilalți. Pentru că a stăpâni lumea se poate face doar prin binecuvântarea lui Dumnezeu, după cum a rostit El Însuși la facerea lumii. Iar fără binecuvântarea lui Dumnezeu devenim hoți, tâlhari, tirani față de lume și față de aproapele, riscând să pierdem din suflet pe cât câștigăm din lume. Să nu ne rușinăm să împlinim poruncile lui Dumnezeu și să îndrăznim să Îl mărturisim prin iubirea, credința și nădejdea noastră în El. Să ne rușinăm mai degrabă de păcat și de tot ce este urâciune înaintea lui Dumnezeu, ca și El să nu Se rușineze de noi la Judecată. Aceasta, dacă vrem să ne apropiem de Dumnezeu, căci Domnul Însuși spune: „Oricine voiește…”

Preot Laurențiu Drăghicenoiu

Hramul parohiei noastre 2021 – Înălțarea Sfintei Cruci și Prăznuirea Icoanei Maicii Domnului „Cea cu har dăruită”

Slavă Domnului pentru toate și mai cu seamă pentru bucuria pe care am avut-o astăzi, de hramul parohiei noastre, când am fost împreună în rugăciune, sărbătorind hramul familiei noastre euharistice.
Le mulțumim tuturor care au avut inima plină de bucuria de a fi în împreună-rugaciune înaintea Domnului, urmând îndemnul Lui: „unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).
Mulțumim tuturor celor care s-au ostenit pentru hram, celor care au adus bunătăți pentru agapă, celor care au donat pentru flori și celor care s-au jertfit dis-de-dimineața cu împodobirea sfintelor icoane, cu precădere dnei Justiniana-Claudia și dlui Doru Ion Bucei. Am văzut lumina bucuriei din inimile tuturor, asemenea lui Petru care a exclamat înaintea Luminii dumnezeiești: „Doamne, bine este să fim noi aici”. Domnul să vă răsplătească tuturor după mare mila Lui!

Candela de duminică nr. 81/ 12.09.2021 – Hramul parohiei noastre

„După cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului,
ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”(Ioan 3, 14)

Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci (Ev. Ioan 3, 13-17)

Hramul parohiei noastre, Înălțarea Sfintei Cruci, este un prilej minunat ca în fiecare an să ne amintim și să sărbătorim posibilitatea dobândirii vieții veșnice prin Răstignirea și Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Toate le-a făcut Hristos pentru noi, din iubire, fără să ceară altceva decât să ne îndreptăm ochii trupești și sufletești la El, acolo, pe Cruce, și să putem primi puterea de a înainta pe calea mântuirii, pe calea Învierii. Calea Crucii este calea Învierii, pentru că din iubirea jertfelnică se naște viața, iar prin Jertfa Domnului ne naștem spre Învierea Lui, spre viața cea veșnică. Iată scopul Jertfei de pe Cruce a Mântuitorului, din iubirea Lui Dumnezeu pentru lume se naște Jertfa, iar din Jertfă se naște Viața: Pentru că Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Fiindcă n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea. (Ioan 3, 16). Să ne ajute Domnul să ne învrednicim cu toții de viața care vine prin Sfântă Crucea Sa, AMIN!