În aceste zile pătimim alături de Mântuitorul pentru a ne bucura de roadele Învierii. Se cuvine așadar să cunoaștem că fără Jertfă nu există Înviere, dar și că fără Înviere, Jertfa Mântuitorului nu poate fi concepută. Așadar, să cautăm sensul oricărei nevoințe în izbânda pe care ne-o vește Hristos de fiecare dată când ne vorbește despre necazuri, prigoniri și împotriviri din partea oamenilor sau a vrăjmașului.

Întrucât, de fiecare dată când Hristos vestește apostolilor Săi Pătimirile Sale cele de bunăvoie, vorbește și despre Înviere, se cuvine ca în cateheza noastră să vorbim despre pătimire și nevoință cu ochii ațintiți către Lumina lui Dumnezeu, în cunoaștere, în har, în vederea duhovnicească ce repetă descoperirea de pe Tabor celor ce iubesc pe Dumnezeu, precum și în Sfânta Lumină care coboară în fiecare Sâmbătă Mare la Ierusalim, ca un liant concret între necreat și creat oferit tuturor necondiționat, credincioșilor și necredincioșilor deopotrivă.

În această cheie, să urmăm câteva repere ale Sfintei Scripturi, ale Sfinților Părinți și mărturiile istorice care nu înlătură efortul credinței, ci îl întăresc:

Repere scrise, suport pentru discuții: